Ce este mecanismul de la Antikythera și cum era folosit?
Mecanismul de la Antikythera este un dispozitiv antic de mărimea unei cutii de pantofi, care este uneori numit cel mai vechi computer din lume pentru capacitatea sa de a efectua calcule astronomice.
Descoperit de scafandrii în largul insulei grecești Antikythera în 1901, rămășițele mecanismului sunt acum păstrate în Muzeul Național de Arheologie din Atena. Doar 82 de fragmente, constând din aproximativ o treime din mecanismul original, supraviețuiesc astăzi, au scris cercetătorii într-un studiu din 2021 publicat în jurnalul Scientific Reports. A fost construit în urmă cu aproximativ 2.200 de ani.
Mecanismul era capabil să efectueze diferite calcule și putea ajuta la urmărirea mișcării Soarelui, Lunii și a cinci dintre planete. „Era un computer mecanic cu roți dințate din bronz care folosea tehnologie de ultimă oră pentru a face predicții astronomice, prin mecanizarea ciclurilor și teoriilor astronomice”, a scris echipa de cercetare.
Imediat după descoperirea mecanismului Antikythera, oamenii de știință au încercat din răsputeri să înțeleagă dispozitivul. Și, deși au fost făcute progrese considerabile, multe întrebări rămân fără răspuns. Spre exemplu, cercetătorii încă nu sunt siguri cine l-a construit. Unii cercetători au postulat că inventatorul grec Arhimede (287 î.Hr. – 212 î.Hr.) a fost creatorul mecanismului, dar acest lucru este incert. Inscripțiile de pe mecanism sunt scrise în limba greacă.
Care era scopul mecanismului de la Antikythera?
Oricine ar fi realizat dispozitivul ar fi trebuit să cunoască multe despre astronomie, metalurgie și mecanică, a declarat Aristeidis Voulgaris, liderul echipei proiectului Reconstrucția funcțională a mecanismului Antikythera. Acest proiect își propune să reconstruiască cum arăta inițial mecanismul și să obțină o mai bună înțelegere a acestuia. De asemenea, ar fi avut nevoie de „o mare dexteritate a mâinii”, a remarcat el.
Fragmentele recuperate conțineau inscripții, iar în ultimele două decenii, oamenii de știință au reușit să citească mai multe dintre aceste inscripții grecești folosind metode de imagistică de înaltă tehnologie. Acest lucru le-a permis să afle mai multe despre cum a funcționat mecanismul. Scanările „au dezvăluit inscripții care descriu mișcările Soarelui, Lunii și ale tuturor celor cinci planete cunoscute în Antichitate și modul în care acestea erau afișate în față ca un cosmos grecesc antic”, au scris cercetătorii, indică Live Science.
Mecanismul reprezintă „un nivel de tehnologie care depășește orice altceva de acest fel pentru care avem fie rămășițe fizice, fie descrieri detaliate din Antichitate”, spune Alexander Jones, profesor la Institutul pentru Studiul Lumii Antice al Universității din New York.
Cum arăta cel mai vechi computer din lume?
Se pare că, dacă cineva vedea partea din s, Martfață a mecanismului, acesta ar fi văzut cadrane care arătau mișcările Lunii, Soarelui, nodurilor lunare, Mercur, Venue, Jupiter și Saturn, precum și calendarul zodiacal. Partea din spate a mecanismului avea cadrane care arătau ciclul Metonic (un ciclu de 19 ani după care fazele Lunii au loc în aceleași zile ale anului), ciclul Calipic (o perioadă de 76 de ani, egală cu patru cicluri Metonice) , ciclul olimpiadei (atunci când olimpiadele aveau loc la fiecare patru ani), ciclul Saros (o perioadă de peste 18 ani între eclipsele de lună) și exeligmos (o perioadă de peste 54 de ani, sau trei cicluri Saros).
Între partea din față și din spate a mecanismului se afla o gamă largă de viteze, concepute astfel încât toate cadranele să înfățișeze sincronizarea corectă a tuturor ciclurilor.
„Să presupunem că un utilizator al mecanismului de la Antikythera dorește să verifice previziunile eclipsei pentru o anumită lună cu câțiva ani înainte. Utilizatorul derulează mecanismul înainte la data dorită, așa cum se arată pe unul dintre calendarele sale”, spune Tony Freeth, cercetător al mecanismului Antikythera.
Rămășițele mecanismului de la Antikythera
Deși nava care găzduia mecanismul Antikythera a fost descoperită cu mai bine de un secol în urmă, epava nu a fost excavată complet. Dimensiunea navei care a transportat-o este neclară. Locația și adâncimea sa fac dificilă excavarea, conform Instituției Oceanografice Woods Hole (WHOI). Situl se află într-un unghi pe fundul marin la aproximativ 40 până la 50 metri sub suprafață, ceea ce înseamnă că este mult prea adânc pentru ca scafandrii să poată excava pentru mult timp, dar prea puțin adânc pentru a fi investigat de vehicule operate de la distanță.
În ciuda acestor dificultăți, un nou program de săpături este realizat de o echipă de arheologi și noi artefacte continuă să fie găsite. Descoperirile lor includ un braț de bronz care a fost odată atașat de o statuie, un joc de societate, posibile rămășițe ale unui tron antic și un cap de statuie de marmură a lui Hercule. Cercetătorii au observat că multe dintre artefacte erau bunuri de lux destinate celor bogați. Până acum, săpăturile recente nu au scos la iveală nicio rămășiță nouă a mecanismului.
Cercetătorii încă nu sunt siguri motivul pentru care mecanismul se afla pe navă în primul rând. „Acesta nu a fost un obiect pe care l-ar fi supus în mod întâmplător riscului de călătorie”, a scris Jones în cartea sa. Deși mecanismul poate să nu fi fost un dispozitiv unic, cu siguranță ar fi fost ceva de o valoare considerabilă. O posibilitate este că un tehnician să fi transportat dispozitivul către proprietarul său, a scris Jones. De unde a venit nava și unde avea să ajungă este un subiect de cercetare și dezbatere continuă în rândul savanților.
Vă mai recomandăm și:
O epavă rară, descoperită de arheologii germani. Ce transporta nava atunci când s-a scufundat?
Ce s-a întâmplat în „croaziera morții” care a recuperat cadavrele de pe epava Titanicului?
O epavă dezvăluie secretul dominației maritime olandeze din secolul al XVII-lea