Aurul este folosit pentru a vindeca de cel puţin 5.000 de ani. Arheologii au descoperit în Egipt, în apropiere de Alexandria, dovezi care arată că în jurul anului 3000 î.e.n. aurul era un ingredient cheie al unei băuturi purificatoare. Egiptenii considerau că aurul are proprietăţi mistice şi că o anume poţiune cu aur reprezenta un medicament ce avea puterea de a reda tinereţea şi vitalitatea celui ce îl consuma.
În cealaltă parte a planetei, în China, dovezile arheologice care atestă folosirea aurului ca medicament datează din 2500 î.e.n., tincturile medicinale descoperite de cercetători conţinând praf şi fulgi de aur.
În India, de mii de ani aurul este folosit în medicina ayurvedică pentru tratarea unui spectru vast de afecţiuni, printre care pierderea memoriei, infertilitatea, diabetul sau astmul. Şi în ziua de astăzi numeroşi indieni consideră că aurul are un efect de întinerire, consumat zilnic în cantităţi mici. Pentru că medicina ayurvedică are milioane de adepţi, se estimează că se consumă anual câteva tone de aur în acest scop.
În stomatologie, prima dovadă a folosirii aurului datează din secolul 7 î.e.n., etruscii folosind firele de aur pentru a fixa dinţii falşi. Aurul prezintă mai multe avantaje care îl recomandă ca ingredient pentru protezele dentare: este foarte maleabil, nu rugineşte şi nu provoacă reacţii adverse din partea organismului. Aurul a jucat acest rol în stomatologie până în 1780, când au început să fie utilizaţi dinţii de porţelan.
De la artrită la lupta împotriva cancerului şi a virusului imunodeficienţei umane
Folosirea aurului în medicină poartă numele de crisoterapie, chrysos fiind denumirea în limba greacă a acestui metal preţios. Începând cu 1929, anul în care un doctor francez i-a descoperit proprietăţile antiinflamatoare, aurul a fost introdus în compoziţia mai multor medicamente folosite pentru a trata artrita reumatoidă.
Un medicament folosit şi astăzi împotriva artritei reumatoide este Auranofin, acesta putând fi administrat fie ca tabletă, fie ca injecţie. Medicamentul funcţionează în ameliorarea durerilor reumatice. Medicii nu au putut explica încă mecanismul prin care aurul reduce reacţia exagerată a sistemului imunitar, reducând astfel inflamaţia din articulaţii.
În ultimii ani, aurul a devenit tot mai răspândit în medicină, fiind folosit în tratamentele contra HIV şi chiar în cele contra cancerului.
„Anumite medicamente anti-cancer, precum cisplatina, conţin platină. Acest medicament ucide celulele canceroase, dar are şi efecte secundare, precum pierderea părului. Recent, o companie americană a descoperit că substanţele anti-cancer pot fi transportate direct la tumori, cu efecte secundare reduse, folosind particule de aur”, a explicat Dr. Holliday.
O tehnică dezvoltată de specialiştii de la Universitatea Rice din Houston, Texas, promite să reducă efectele scundare neplăcute ale chimioterapiei. Cercetătorii au folosit nanoparticule de aur pentru a transporta moleculele medicamentului folosit în chimioterapie, biocompatibilitatea aurului permiţându-le acestora să ajungă la tumoare fără a fi distruse de sistemul imunitar al pacientului.
O nouă procedură chirurgicală pentru operaţiile de cancer la prostată implică introducerea a 3 particule de aur în zona delimitată pentru operaţie. Chirurgii pot identifica poziţia acestora cu ajutorul razelor X şi pot opera cu o precizie de 1-2 milimetri. Înainte ca aurul să fie folosit în acest scop, prostata putea fi confundată cu vezica sau cu rectul, astfel că exista riscul ca pacientului să-i fie iradiat ţesutul sănătos.
O companie americană a conceput un tratament pe bază de nanocapsule de aur ce conţin dioxid de siliciu. Acestea sunt injectate în corp, acumulându-se în interiorul tumorii canceroase. Zona este apoi iluminată cu un laser, iar nanocapsulele de aur transformă lumina în căldură, distrugând cancerul.
În ceea ce priveşte virusul HIV, cercetătorii de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord au descoperit că nanoparticulele de aur, combinate cu un medicament anti-HIV ce prezenta rezultate dezamăgitoare, reuşeau să crească în mod considerabil eficacitatea acestuia pentru a proteja sistemul imunitar al pacienţilor.
Implanturile în zonele sensibile, posibile graţie aurului
„Aurul este foarte rezistent la bacterii, motiv pentru care este materialul preferat pentru implanturile în zonele cu un risc mare de infecţii, precum urechea internă”, explică Dr. Richard Holliday, specialist în medicină la World Gold Council. În cazul în care bacteriile ajung în zona operată, proprietăţile anti-microbiene ale aurului acţionează înainte ca particulele străine să poată produce infecţii.
De asemenea, aurul este folosit în firele aparatelor de tip pacemaker şi în stenturile care susţin vasele de sânge ale pacienţilor cu probleme cardiace. De altfel, mulţi chirurgi preferă stenturile coronariene placate cu aur, deoarece acestea se văd cel mai bine în scannerele ce folosesc raze X, permiţând doctorilor să le poziţioneze exact în zona în care vasul de sânge e afectat.
Aurul reprezintă o soluţie şi pentru persoanele cu probleme la nivelul ochilor care afectează nervii ce controlează mişcările pleoapei. Doctorii au descoperit că aurul poate fi o soluţie în cazul pacienţilor ce nu îşi pot închide ochii cum trebuie. Se implantează în pleoape mici particule de aur ce sunt atent cântărite, ca să fie suficient de grele pentru a permite acoperirea în totalitate a ochiului, dar nu prea grele, astfel încât să facă imposibilă deschiderea pleoapelor.
Aurul este prezent şi în testele de sarcină, acest lucru datorându-se faptului că nanoparticulele din acest metal rămân stabile în timpul reacţiei chimice în urma căreia banda testului îşi schimbă culoarea, pentru a anunţa rezultatul.
Cea mai recentă aplicare a aurului – vaccinurile
În mai 2010, cercetătorii de la Universitatea Buffalo în colaborare cu specialiştii de la Center for Disease Control (CDC) au publicat rezultatele cercetării lor asupra celor mai bune metode pentru distribuirea vaccinurilor împotriva potenţialelor pandemii. În acest studiu, cercetătorii au demonstrat folosirea cu succes a nanoparticulelor de aur ca purtătoare ale unei molecule de ARN capabilă să provoace în corp o reacţie imună. Această reacţie imună era suficient de puternică pentru a proteja persoana vaccinată de mai multe tulpini ale gripei, inclusiv H1N1, stimulând corpul să producă interferon, o proteină care limitează răspândirea virusurilor în celulele umane.
În precedentele încercări, moleculele de ARN deveneau instabile şi ineficiente, aurul dovedindu-se unicul mijloc de transportare a acestora în celulele umane. Oamenii de ştiinţă au considerat că excelenta biocompatibilitate a aurului a stat la baza acestei reuşite.
Această descoperire a deschis noi căi în dezvoltarea terapiilor antivirale, constituind o nouă piatră de hotar în medicina publică.
Nanoparticulele de aur oferă un motiv de bucurie şi celor cărora se tem de ace. O companie britanică, PowderMed, a dezvoltat o nouă metodă de introducere a vaccinurilor în corp ce nu necesită folosirea unei seringi. Cum funcţionează? Vaccinul este ataşat de nanoparticulele de aur, ce sunt lansate prin epidermă cu un jet de heliu presurizat. Pentru că particulele sunt foarte mici, acestea pătrund prin piele prin spaţiile dintre celule.
Studiul nanoparticulelor de aur a devenit posibil abia recent, pe măsură ce capacităţile tehnologice ale omenirii au avansat. În ultimii ani, numeroase guverne şi companii private au investit sume considerabile în cercetare, numeroasele studii efectuate promiţând că aurul va continua să aducă noi beneficii unui număr tot mai mare de suferinzi.