Prima pagină Maratoanele Descopera Maratonul misterelor

Nunda – Felina uriasa din inima Africii

Nicu Parlog 11.07.2008 | ● Vizualizări: 731
Nunda – Felina uriasa din inima Africii     nunda, felina, pradator, zoologie, Africa, carnivor, vanatoare, paleontologie, atacuri, cuaternar, criptozoologie + zoom
Galerie foto (1)

Candva omenirea traia ghemuindu-se infricosata in pesteri luminate palid de focuri de lemne. Afara, in departare, noaptea se asternea laolalta cu urletele infioratoare ale uriaselor mamifere carnivore ale timpurilor de piatra si foc. Ragetele se intipareau adanc in sufletele si subconstientul colectiv al primilor oameni care, in acele vremuri stravechi, inca nu ajunsesera stapanii lumii.

Candva omenirea traia ghemuindu-se infricosata in pesteri luminate palid de focuri de lemne. Afara, in departare, noaptea se asternea laolalta cu urletele infioratoare ale uriaselor mamifere carnivore ale timpurilor de piatra si foc. Ragetele se intipareau adanc in sufletele si subconstientul colectiv al primilor oameni care, in acele vremuri stravechi, inca nu ajunsesera stapanii lumii.

Povestea acesta s-a petrecut seara de seara timp de mai multe milioane de ani, rastimp in care omul era dominat de stramosii carnivorelor de astazi, fiare necrutatoare in fata carora omul nu se putea impotrivi cu armele sale primitive. Zi de zi, acesti carnivori necrutatori, adevarate versiuni uriase ale leilor, tigrilor, hienelor si ursilor din zilele noastre, isi luau tainul din randul primelor comunitati umane. Atunci, noi oamenii eram mai mult vanat decat vanator

Undeva in Africa secolului trecut
Stramosii leilor si tigrilor au disparut demult, acum milioane de ani, si odata cu ei au parasit scena naturii si teribilii tigri cu coltii pumnal din genul Smilodon si Machairodus. Asa, cel putin, suna varianta oficiala a oricarui paleontolog sau cercetator care a studiat in detaliu aceste feline de cosmar. Dar iata ca la inceputul anilor 1920 o serie de rapoarte venite din Tanganyka, zona aflata pe atunci sub mandat britanic, avea sa bulverseze nu doar autoritatile britanice ci si oamenii de stiinta si paleontologii care nu isi puteau explica existenta unei asemenea feline gigantice necunoscute.

Rapoartele in sine erau, din nefericire, o serie de relatari sumbre ale unor atacuri nocturne asupra bastinasilor si askarilor (jandarm colonial din Africa de Est, adesea de origine araba) insarcinati cu mentinerea ordinii publice. Capitanul William Hichens, guvernator al provinciei Lindi din Tanganyka (astazi Tanzania) s-a ocupat in prima faza de investigarea si verificarea cazurilor de atac al unei feline de talie nemaiintalnita pe care bastinasii terorizati o denumisera Nunda – Fiara Cenusie! Primului caz de atac a cazut victima un askari care patrula pe timp de noapte pe strazile inguste ale satucului Lindi. In vara anului 1920, nefericita victima a fost ucisa si dusa in jungla, unde i-a fost decoperit cadavrul consumat aproape in totalitate. La inceput au fost incrimiati leii, dar in zona respectiva nu mai fusesera vazuti lei de mult timp. In plus, in pumnul inclestat al victimei, anchetatorii au decoperit un smoc de blana cenusie. Parea ca askari-ul in momentul mortii a apucat si a smuls spasmodic, intr-un ultim gest de disperare, din blana cumplitei fiare care l-a atacat.

Anchetatorii erau intr-un impas total. Singurele carnivore din Africa care ar fi putut ucide un om sunt leul, leopardul si hiena patata, nici unul dintre acestea nu prezinta, insa, blana de culoare gri. Inapoi la postul de politie, investigatorii au avut parte de o surpriza de proportii. La usa postului asteptau tremurand doi bastinasi incojurati de o multime la fel de inspaimantata. Cei doi erau atat de terifiati incat implorau autoritatile sa-i inchida intr-o celula cu ziduri cat mai groase unde demonul cenusiu pe care l-au vazut sa nu ajunga la ei. Cei doi bastinasi planuiau initial un furt de vite. In acest scop l-au urmarit pe jandarmul local asigurandu-se astfel ca traseul sau nu se va intersecta cu al lor. La un moment dat, cei doi au vazut o felina uriasa asemanatoare cu un leu, dar de doua ori mai mare, cu blana de culoare gri-cenusie brazdata de cateva dungi razlete negre. Impozanta felina l-a prins in colti pe askari si a disparut intr-o clipita in desisurile tepoase ale savanei.

Hichens nu i-a luat in serios pe cei doi. In noaptea urmatoare moartea cenusie a lovit, insa, din nou. Un al doilea askari avea sa fie devorat la marginea satului. In urmatoarele luni bilantul macabru al Nundei s-a ridicat la douazeci de oameni si sute de vite. Toti martorii oculari descriau acelasi faptas : o felina de culoare gri-vargata, cu o inaltime la umar de circa 1,50 -1, 75 m si cu o conformatie corporala mult mai masiva decat a oricarui leu. Dupa acest masacru autoritatile au catadicsit sa porneasca o actiune de urmarire si capturare a Nundei. Sute de bastinasi, askari si ofiteri britanici bine inarmati au colindat savana impadurita fara nici un rezultat palpabil. Deranjata probabil de larma si zgomotul haitasilor, Nunda s-a retras adanc in mijlocul savanei impadurite unde putea vana nestingherita aproape orice prada

Patru ani mai tarziu, Patrick Bowden, un vanator scotian care isi amplasase tabara in apropierea lacului Tanganika, a fost alertat de strigatele unor sateni. Acestia s-au indreptat spre el strigand ca Nunda a lovit din nou, rapind de asta data un baiat. In sat, singurele urme observate au fost niste smocuri de par vargat prinse in gardul spinos care inconjura curtea de unde fusese atacat baiatul. In acea dimineata plouase. Pe solul umed Bowden a apucat sa observe si sa fotografieze urmele enigmaticei fiare. Aratau ca urmele unui leu, doar ca erau duble ca marime. Invingandu-si frica, scotianul a pornit in urmarirea fiarei. Dupa cativa pasi nu a mai descoperit decat o balta de sange in timp ce urmele felinei se pierdeau in savana.

Un ultim incident a avut loc in anul 1937 cand Hichens este obligat sa faca un nou raport despre un localnic mutilat de Nunda. Notele de la incheierea raportului sau suna astfel :
“Intr-o buna zi mi-a fost adus la Mchinga, intins pe o targa, cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodata in Africa. Omul era pe moarte fiind sfasiat ingrozitor. Kamutu era un vanator desavarsit. Ma insotise in zeci de vanatori, cand urmaream lei (Simba) si Leoparzii (Nsui). Cunostintele sale despre salbaticie erau neintrecute. In plus, Kamutu era un vanator curajos care in cateva ocazii ucisese leoparzi inarmat doar cu cateva lanci. Totusi, acum zacea literalmente rupt in bucati in fata mea. Cand l-am intrebat cine l-a mutilat. M-a privit in ochi si mi-a raspuns : “Mngwa” – O alta denumire a Nundei. Pe patul de moarte nimeni nu minte“, conchide trist in incheierea raportului sau Capitanul Hichens…

Un carnivor necunoscut sau un supravietuitor din Cuaternar ?

Multi zoologi si cercetatori in frunte cu celebrul Bernard Heuvlemans, fondatorul criptozoologiei, s-au intrebat ce putea fi Nunda. O ultima expeditie care a avut loc in anul 1949 a fost un insucces, Nunda nelasandu-se prinsa nici de acesta data. Mai tarziu, tulburarile social-politice aparute in urma revoltelor Mau - Mau au sistat orice incercare de a continua cautarea felinei gigantice. Supozitiile conform carora Nunda ar fi un ultim descendent, daca nu chiar un leu de pestera care ar fi supravietuit pana in prezent, nu sunt deloc fanteziste. Ca dimensiuni si infatisare, leul de pestera (Panthera leo spelea) era asemanator cu Nunda.

La fel de bine se poate ca Nunda sa fie o alta specie relicta de felina mare, inca necatalogata. In acest caz, cea mai mare felina din lume ar trai in Africa. Situatia nu ar fi deloc una unica. Nu mai tarziu de anul trecut, o echipa de zooogi britanici a descoperit o noua specie de felina. Leopardul marmorat din Borneo (Neofelis diardi) este o felina neobisnuita. Desi este cel mai nou membru catalogat in subfamilia pisicilor mari, studiul ADN-ului acestei specii a relevant ca leopardul marmorat de Borneo este de fapt cea mai primitiva specie de felina care traieste in zilele noastre.

Ipotezele legate de Nunda raman deschise, iar adancurile Africii pot oferi intotdeauna cele mai surprinzatoare descoperiri. Chiar si in secolul 21…

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI