Cine a fost Molly Maguires, societatea secretă a imigranţilor irlandezi care a semănat teroare în SUA?

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Schuylkill County, din Pennsylvania, a fost o zonă plină de violenţă. 

 

Molly Maguires a apărut iniţial în 1840, în Irlanda centrală şi de nord, ca descendent al unei mari societăţi secrete din mediul rural, inclusiv Whiteboys şi Ribbonmen. Aceştia au venit ca un răspuns la condiţiile mizerabile de muncă şi evacuările chiriaşilor de către proprietarii, însă răzbunările lor erau sângeroase.

 

Confruntându-se cu perspectiva foametei în timpul Marii Foamete, mai mult de un milion de irlandezi au emigrat în America. Acolo, o mare parte dintre irlandezi s-au stabilit în regiunea cărbunelui antracit din Pennsylvania, în căutarea unui loc de muncă.  

 

Locurile de muncă în mine erau grele şi periculoase. Bărbaţii şi familiile lor au fost forţaţi să trăiască în locuinţe supraaglomerate, deţinute de companie, să cumpere bunuri de la magazinele deţinute de companie şi să viziteze medicii companiei. În multe cazuri, lucrătorii rămâneau, la sfârşitul lunii, pur şi simplu fără loc de muncă din cauza angajatorilor.

 

Când războiul civil a izbucnit şi minerii au fost îndemnaţi să se alăture la ceea ce ei au perceput ca fiind „războiul omului bogat”, ei au început să se revolte. „Observaţiile lui Coffin”, scrise de către Molly Maguires, au fost difuzate către supraveghetorii minieri. Condiţiile de muncă s-au înrăutăţit în anii 1870, iar violenţa a crescut mult. În total, 24 de supraveghetori minieri au fost asasinaţi.

 

În 1873, Franklin B. Gowen, preşedinte căii ferate din Reading, a angajat Agenţia de Detectivi Pinkerton să se infiltreze şi să distrugă Molly Maguires, a cărei organizare unitară a devenit un impediment pentru creşterea profiturilor din activitatea căii ferate.

 

Cu ajutorul aliatului James McKenna, nativul irlandez James McParlan a petrecut doi ani şi jumătate din viaţa sa alături de mineri, câştigând în cele din urmă încrederea lor.

 

Bazându-se aproape în întregime pe mărturia lui McParlan, 20 de oameni au fost condamnaţi la moarte dintre care 10 au fost executaţi la 21 iunie 1877, zi cunoscută şi  sub numele de Joia Neagră. 

 

Cu toate că existenţa Maguires Molly ca o trupă organizată de proscrişi din America este încă dezbătută, cei mai mulţi istorici sunt de acord că încercările şi execuţiile au fost o pervertire scandaloasă a sistemului de justiţie penală. 

 

În 1979, la mai mult de 100 de ani după spânzurarea sa, lui John Kehoe, presupusul „rege” al organizaţiei Molly Maguires, a fost iertat pe deplin de către statul Pennsylvania. 

 

Sursa: History