Cea mai iubită acvilă din România: Arlie a cuibărit cu succes după ce s-a întors acasă zburând 12.000 km

Acesta este concluzia expediţiei de monitorizare a cuiburilor de acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina), pe care Sebastian Bugariu, biolog al Societăţii Ornitologice Române (SOR), a întreprins-o alături de Jan van Diermen în câteva dintre teritoriile din situl Piemontul Făgăraş.

• Un coral negru gigant, vechi de 400 de ani, i-a uimit pe cercetătorii marini din Noua…
• Un nou studiu arată că peștii sanitari sunt mai inteligenți decât au crezut cercetătorii

Anul acesta, pasărea cu transmiţător a fost observată lângă cuib de bilogul Ciprian Fântână la sfârşitul lunii iunie. Cu ocazia verificării din iulie, specialiştii nu au mai reuşit să o vadă pe Arlie, dar au investigat cuibul şi au confirmat faptul că puiul este în stare bună, în stare avansată de dezvoltare. În această perioadă, însă, mama acvilă stă mai departe de cuib, pentru că a început să se hrănească, nu mai cloceşte oul, nu mai este nevoie să supravegheze în permanenţă puii mici. La acvilele ţipătoare mici, în prima parte a perioadei de creştere a puilor apare fenomenul denumit cainism – puiul mai mare îl ucide pe cel mai mic, fiind ulterior singurul care beneficiază de hrana adusă de părinţi.

Cuibul din care a provenit Lisa

În 2011, una dintre acvilele monitorizate satelitar de ornitologii români a fost ucisă de locuitorii unui sat din Zambia. Juvenilul respectiv (denumit Lisa) provenea dintr-un cuib identificat în anul respectiv. Lisa nu a mai revenit din Africa, dar an de an, acelaşi cuib a fost ocupat de adulţii care au cuibărit cu succes. Şi în 2016, în Piemontul Făgăraşului, părinţii Lisei au un alt urmaş, observat de biologi în acelaşi cuib.

Ce nu e bine

Spre deosebire de anii trecuţi (2014 şi 2015), Arlie a folosit în 2016 un alt cuib. Biologii au verificat şi actualul cuib şi cel din 2014 şi 2015, iar la cel din anii anteriori au găsit semnele unor lucrări forestiere care s-au desfăşurat în imediata apropiere a cuibului probabil primăvara devreme. Pe marginea drumului forestier era rumeguş , un spaţiu de depozitare de buşteni, respectiv a apărut şi un nou drum forestier în zonă, recent folosit. Toate acestea au fost probabil motive pentru care pasărea a schimbat cuibul in 2016. Lucrările forestiere sunt interzise după jumătatea lunii martie în teritoriile de acvile, deoarece acvilele sunt sensibile la deranjul uman. În cazul în care sunt deranjate în perioada de cuibărire, în special la începutul acesteia, în lunile aprilie-mai, acvilele pot părăsi ouăle şi nici nu mai depun altele în alt cuib. Ponta din acel an este compromisă. SOR speră că în zonă va fi implementat Planul de Management realizat în decursul anului trecut (care are prevăzute şi astfel de măsuri de protecţie şi este o responsabilitate legală pentru situl Natura2000) şi că astfel se vor limita factorii de perturbare a acestei specii protejate de lege. Dacă deranjul se va intensifica, atunci populaţia de acvile va fi pusă în pericol.

Arlie este ultima acvilă monitorizată satelitar de biologii din România. Ea face parte dintr-un grup de 19 păsări care au fost inelate şi dotate cu transmiţător satelitar în cadrul proiectului LIFE+ „Conservarea acvilei ţipătoare mici în România”, proiect al cărui beneficiar a fost Agenţia Regională de Protecţia Mediului Sibiu, cu parteneri Grupul Milvus şi Societatea Ornitologică Română.

Sursa: Mediafax