Sticletele, o pasăre cântătoare preferată pentru păstrarea în colivii

Sticletele este una dintre numeroasele specii ale genului Carduelis din familia de păsări cântătoare Fringilidele (Fringillidae).

Aceste păsări au cozi scurte și crestate, penajul fiind intens colorat în nuanțe de galben, roșu, negru și alb. Sticletele are un plisc delicat dar deosebit de ascuțit. De asemenea, stolurile de sticleți se hrănesc cu buruieni de pe câmpuri sau din grădini. Sticletele are un cântec ascuțit, adesea efectuat în zbor.

• Șocurile țiparilor electrici ar putea transfera ADN la alte animale
• Șoarecii au trecut testul oglinzii, iar asta sugerează că și-ar putea recunoaște propria reflexie

Sticletele din vestul Eurasiei poate atinge o lungime de până la 14 centimetri, fiind introdus în Australia, Noua Zeelandă, Insulele Bermude și Statele Unite (nu s-a stabilit aici). Sticletele este maroniu și negru, cu un model roșu-alb-negru pe cap și auriu pe aripi, modelul fiind prezent la ambele sexe. Sticletele american (Carduelis tristis) de 13 cm, numit și canarul sălbatic, poate fi găsit pe întreg teritoriul Americii de Nord. Masculul din această specie are o nuanță intensă de galben, capul, aripile și coada fiind colorate în negru, potrivit Britannica.

Hrană variată, alcătuită predominant din plante

Sticletele cuibărește în habitate variate, de la arbori sau tufe, precum habitate forestiere deschise, și până la parcuri cu arbori abundenți, livezi și grădini, arbori sau zăvoaie de-a lungul râurilor. Mai mult, sticletele poate ocupa orice habitat semi-deschis, inclusiv cele antropice.

Hrana sticletelui este variată, fiind alcătuită predominant din plante (cum ar fi fructe, flori și muguri). În sezonul rece, sticletele consumă semințe și fructe uscate, precum și nevertebrate mici și larvele acestora.

Sticletele, una dintre principalele ținte ale braconajului

Sticletele are o populație estimată între 101 milioane și 155 milioane de indivizi la nivel global. Specia este clasificată ca „risc scăzut” conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), iar tendința populației europene este ușor crescătoare. În România, sticletele are o populație estimată între 750.000 și 1,5 milioane de perechi.

Deși este o specie cu puține amenințări, sticletele este una dintre principalele ținte ale braconajului fiind o pasăre cântătoare preferată pentru capturarea și păstrarea în colivii. Printre cele mai folosite metode de capturare se numără capcanele, plasele sau cleiul întins pe crengi. De asemenea, activitățile agricole intense și distrugerea habitatelor reprezintă un impediment pentru găsirea resurselor de hrană necesare pe timp de iarnă.

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce dezvoltă Marina SUA drone care vor distruge ouăle din cuiburile păsărilor sălbatice

Numărătoare în premieră. Câte păsări sălbatice au mai rămas pe Pământ?

Păsările folosesc o „hartă invizibilă” pentru a se ghida în locuri în care nu au mai călătorit niciodată

Păsările au un misterios „simț cuantic”, iar cercetătorii l-au observat direct pentru prima oară în istorie