Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi incendii de pădure înregistrate vreodată

Oamenii de știință au depistat cele mai vechi incendii de pădure detectate vreodată, grație unor depozite de cărbune vechi de 430 de milioane de ani din Țara Galilor și Polonia. Acestea ne oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care era viața pe Pământ în perioada Siluriană.

Pe atunci, viața vegetală ar fi depins foarte mult de apă pentru a se reproduce și, probabil, cele mai multe dintre ele nu ar fi apărut în regiunile care erau uscate o parte sau tot anul. Incendiile de pădure discutate în studiu ar fi ars o vegetație foarte scurtă, plus plantele ocazionale care ajungeau până la genunchi sau până la brâu

• Ligrul: întâlnirea rară dintre regele leu și tigru
• „Apogeul extincției” este aproape: Pământul va pierde 3.000 de ghețari pe an

Peisajul ar fi fost dominat nu de copaci, ci de ciuperca antică Prototaxites, spun cercetătorii. Nu se știu prea multe despre ciupercă, dar se crede că aceasta ar fi putut crește până la nouă metri înălțime.

„Se pare că acum dovezile noastre privind focul coincid îndeaproape cu dovezile noastre privind cele mai timpurii macrofosile de plante terestre”, spune paleobotanistul Ian Glasspool de la Colby College din Maine.

Peisajul ar fi fost dominat nu de copaci, ci de o ciupercă antică

„Așadar, de îndată ce există combustibil, cel puțin sub formă de macrofosile de plante, există incendii instantaneu”. Pentru a exista, incendiile de pădure au nevoie de combustibil (plante), de o sursă de aprindere (care aici ar fi fost fulgerele) și de suficient oxigen pentru a arde.

Faptul că incendiile au putut să se propage și să lase depozite de cărbune sugerează că nivelul de oxigen din atmosfera Pământului era de cel puțin 16%, spun cercetătorii. Astăzi, acest nivel este de 21%, dar a variat dramatic pe parcursul istoriei Pământului. Pe baza analizei lor, echipa crede că nivelurile de oxigen atmosferic de acum 430 de milioane de ani ar fi putut fi de 21 la sută sau chiar mai mari.

Toate acestea sunt informații foarte utile pentru paleontologi. O creștere a vieții vegetale și a fotosintezei ar fi contribuit mai mult la ciclul de oxigen în perioada acestor incendii, iar cunoașterea detaliilor acestui ciclu de oxigen de-a lungul timpului le oferă oamenilor de știință o idee mai bună despre cum ar fi putut evolua viața.

„Peisajul silurian trebuia să aibă suficientă vegetație de-a lungul lui pentru ca incendiile să se propage și să lase o înregistrare a acestora”, spune paleontologul Robert Gastaldo, tot de la Colby College, scrie ScienceAlert.

Importanța incendiilor de pădure în deslușirea istoriei Pământului

„În punctele din timp din care prelevăm ferestre de eșantionare, exista suficientă biomasă în jur pentru a ne putea oferi o înregistrare a incendiilor sălbatice pe care o putem identifica și folosi pentru a localiza vegetația și procesul în timp”.

Peisajul care este acum Europa arăta mult diferit acum sute de milioane de ani, iar cele două situri pe care cercetătorii le-au folosit pentru analiza lor s-ar fi aflat pe vechile continente Avalonia și Baltica în momentul în care aceste incendii de vegetație au făcut ravagii.

Și atunci, ca și acum, incendiile sălbatice ar fi contribuit semnificativ la ciclurile de carbon și fosfor, precum și la mișcarea sedimentelor de pe suprafața Pământului. Este o combinație complexă de procese.

Această descoperire doboară cu 10 milioane de ani recordul anterior pentru cel mai vechi incendiu de pădure înregistrat – și subliniază, de asemenea, importanța pe care cercetarea incendiilor de pădure ar putea să o aibă în cartografierea istoriei Pământului.

Cercetarea a fost publicată în Geology.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Incendiile cauzate de oameni într-un stat din SUA, mai grave decât cele naturale

Expunerea la incendiile de vegetație crește riscul de cancer

Microbii din pădure care pot supraviețui mega-incendiilor. Ce spun cercetătorii?

Cum se va deplasa norul de fum din zona Cernobîl? Regiunea a fost cuprinsă de incendii