De ce unii fluturi imită comportamentul altor fluturi?

Cercetătorii au arătat că speciile de fluturi necomestibili care imită modelele de culori ale altor fluturi au evoluat și comportamente de zbor similare pentru a avertiza prădătorii și a evita să fie mâncați. Iată modul în care fluturii imită comportamentul altor fluturi!

Este bine cunoscut faptul că multe specii de fluturi necomestibili au evoluat modele de culori aproape identice, care acționează ca semnale de avertizare pentru prădători pentru ca fluturii să evite să fie mâncați.

• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință
• O ciupercă de la Cernobîl pare să fi dezvoltat o abilitate incredibilă

Cercetătorii au demonstrat acum că acești fluturi nu au evoluat doar modele de culori similare, ci și faptul că fluturii imită comportamentul altor fluturi; aceste două caracteristici constituie un semnal de avertizare mai eficient pentru prădători.

Studiul este publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.

Fluturii imită comportamentul altor fluturi. De ce este mai eficientă această strategie?

Folosind imagini video cu înregistrare de mare viteză pentru a capta zborul fluturilor sălbatici din America de Sud, cercetătorii de la Universitatea din York (Regatul Unit) au măsurat frecvența bătăilor aripilor și unghiurile aripilor a 351 de fluturi, reprezentând 38 de specii, fiecare aparținând unuia dintre cele 10 grupuri distincte de mimetism de modele de culori.

Cu ajutorul acestui set de date, cercetătorii au investigat cum sunt legate modelele de zbor ale fluturilor de factori precum habitatul, forma aripilor, temperatura și grupul de mimetism al modelelor de culori de care aparține fluturele, pentru a vedea care sunt elementele care influențează cel mai mult comportamentul de zbor.

Deși se așteptau ca habitatul speciilor și forma aripilor să aibă cel mai mare impact asupra comportamentului de zbor, cercetătorii au descoperit că, de fapt, cel mai mare determinant al comportamentului de zbor era grupul de mimetism al modelelor de culori de care aparținea un fluture, scrie Phys.org.

Acest lucru înseamnă că fluturii neînrudiți care îi aparțin aceluiași grup de mimetism de modele de culori au comportamente de zbor mai similare decât speciile strâns înrudite care prezintă colorații de avertizare diferite. Pentru un prădător, fluturii nu ar arăta doar la fel prin modelele lor de culori, ci s-ar și mișca în același fel.

O discuție despre evoluție

„Din perspectivă evolutivă are sens să împărtășești modelul de culoare între specii, pentru a reduce costul individual al educării prădătorilor în legătură cu faptul că nu au un gust plăcut. Odată ce un prădător a gustat unul, indiciile vizuale de pe ceilalți îi indică faptul că și aceștia sunt de asemenea necomestibili, dar modelele de zbor sunt mai complexe și sunt influențate de mai mulți alți factori, cum ar fi temperatura aerului și habitatul în care zboară speciile” a spus Edd Page, doctorand la Departamentul de Biologie al Universității din York și unul dintre autorii studiului.

„Am vrut să vedem dacă zborul îi corespunde culorii; ar putea prădătorii dicta mimetismul nu doar în modelele de culoare, ci și în modelele de zbor? Am fost surprinși să descoperim cât de puternic și răspândit este mimetismul comportamental”, a continuat Page.

Echipa a investigat în mod specific un trib de fluturi numit Heliconiini, care are aproximativ 100 de specii și subspecii răspândite în regiunea neotropicală, fiecare aparținând unuia dintre mai multe grupuri distincte de mimetism al modelelor de culori.

Oamenii de știință au investigat și câteva specii din tribul de fluturi ithomiine, care s-a despărțit de Heliconiini acum aproximativ 70 de milioane de ani, dar unele dintre ele au modele de culori „tigrate” foarte similare.

Fluturii imită comportamentul altor fluturi pentru a spune „nu mă mânca!”

„Împărtășirea comportamentului de zbor intre mai multe specii pare să întărească acest mesaj de ‘nu mă mânca’. Este fascinant faptul că acest comportament a evoluat între rude îndepărtate pe o perioadă lungă de timp, dar putem vedea și cum comportamentul de zbor se abate între populații cu modele diferite în cadrul unei specii pe o perioadă relativ scurtă de timp”, a spus cercetătorul.

„Extinderea mimetismului de zbor în această grupă de fluturi este uimitoare. Este un exemplu excelent al modului în care evoluția modelează comportamentul, selecția exercitată de prădători conducând la schimbări subtile care îmbunătățesc supraviețuirea indivizilor”, a spus profesorul Kanchon Dasmahapatra, de la Departamentul de Biologie al Universității din York.

„Provocarea și interesul acum sunt de a identifica genele care provoacă aceste schimbări, ceea ce ne va spune cum evoluează astfel de mimetisme comportamentale”, a încheiat acesta.

Vă recomandăm să citiți și:

O descoperire arată că oamenii se aseamănă cu maimuțele mai mult decât am fi crezut

Urșii panda sunt mai activi din punct de vedere social decât se credea

Un sfert dintre peștii de apă dulce, în pericol de dispariție

Cum dispar lăcustele din cauza defrișărilor masive?