Cercetătorii au identificat cea mai veche gheață glaciară cunoscută din Alpii Europeni, datând din ultima era glaciară, în urmă cu peste 12.000 de ani.
Descoperirea provine dintr-un carotaj de 40 de metri adâncime, extras din ghețarul Dôme du Goûter de pe Mont Blanc, în cadrul unei expediții conduse de Desert Research Institute (DRI) din SUA.
Acest carotaj de gheață este o adevărată capsulă a timpului, oferind cel mai vechi registru cunoscut al aerosolilor și al condițiilor climatice din Alpi. Conținutul său dezvăluie tranziția dramatică de la climatul rece al ultimei glaciațiuni la epoca actuală de încălzire (Holocenul) – o perioadă care a cuprins apariția agriculturii, dezvoltarea civilizației și începuturile industrializării în Europa Occidentală.
„Este o descoperire palpitantă – primul carotaj din Alpi care păstrează un registru climatic intact, ce se întinde dincolo de perioada caldă actuală, până înapoi în climatul foarte diferit al ultimei epoci glaciare”, a explicat Susanne Preunkert, coautoare a studiului și membră a echipei care a colectat proba încă din 1999.
În gheață sunt prinse microparticule – praf, polen, sare marină, poluanți – ce pot fi analizate pentru a reconstitui mediul și clima din perioade trecute. Acestea oferă o imagine unică asupra schimbărilor atmosferice petrecute în ultimele milenii.
„Pentru prima dată, avem o înregistrare destul de completă a compoziției chimice a atmosferei și precipitațiilor alpine care acoperă chiar și perioada mezolitică”, a declarat Joe McConnell, directorul laboratorului de carotaje de gheață al DRI și coautor al studiului.
Această perioadă include două stări climatice majore: una glaciară și una interglaciară. Compararea chimiei atmosferei din aceste două epoci opuse oferă perspective valoroase asupra variațiilor naturale extreme ale aerosolilor, scrie InterestingEngineering.
Analizele chimice realizate strat cu strat, folosind metode avansate precum fluxul continuu de topire și datarea radiometrică, au arătat o diferență de 3°C între temperaturile din ultima eră glaciară și cele din prezent.
Conținutul de fosfor din gheață a permis reconstituirea unei istorii regionale a vegetației de-a lungul ultimelor 12 milenii. Rezultatele indică o extindere a pădurilor în primele milenii ale Holocenului, urmată de o retragere pe măsură ce agricultura și, mai târziu, industrializarea și-au făcut simțită prezența.
Totodată, înregistrările de sare marină sugerează că, în timpul ultimei glaciațiuni, vânturile vestice care băteau dinspre Oceanul Atlantic erau mult mai puternice, ceea ce a dus la un nivel crescut de aerosoli marini în regiune – particule cu rol esențial în reflectarea radiației solare și formarea norilor.
Într-un contrast și mai izbitor, nivelurile de praf saharian din timpul Epocii de Gheață erau de opt ori mai mari decât în Holocen, contestând unele modele climatice anterioare și evidențiind impactul puternic al curenților atmosferici africani asupra Europei de atunci.
Carotajul glacial din Mont Blanc nu este doar o relicvă a trecutului înghețat – este și o unealtă crucială pentru viitor. Înțelegerea modului în care clima a fluctuat în mod natural oferă baza necesară pentru realizarea de modele climatice mai precise, capabile să prevadă mai corect direcția schimbărilor climatice actuale și viitoare.
Studiul a fost publicat în revista PNAS Nexus.
Un bărbat prins într-un ghețar a fost salvat de cățelul său de companie
Situația ghețarilor lumii este dezastruosă: Aproape jumătate vor dispărea
Cele două țări nevoite să-și modifice granițele din cauza topirii ghețarilor