Rechinii, specie care există pe acest Pământ de peste 400 de milioane de ani, încep să aibă probleme cu dinții

Rechinii există pe această planetă de peste 400 de milioane de ani. Sunt mai vechi decât primii copaci, decât Steaua Polară și chiar decât inelele lui Saturn. Le-au supraviețuit tuturor schimbărilor, dar efectele tot mai puternice ale schimbărilor climatice provocate de om ar putea fi, în cele din urmă, prea mult chiar și pentru aceste ființe antice: dinții rechinilor încep să se dizolve.

Pe măsură ce pomparea uriașă de dioxid de carbon în atmosferă continuă, aproape o treime din acest gaz este absorbit de oceane, ceea ce face ca apa să devină treptat mai acidă.

• Ligrul: întâlnirea rară dintre regele leu și tigru
• „Apogeul extincției” este aproape: Pământul va pierde 3.000 de ghețari pe an

De ce dinții rechinilor încep să se dizolve? Pentru rechini, consecințele ar putea fi devastatoare. Cercetări recente arată că această acidificare le poate eroda și slăbi dinții, afectând grav capacitatea prădătorilor de vârf de a se hrăni și de a se apăra. Nici măcar faimoasa lor abilitate de a-și regenera rânduri întregi de colți nu ar fi suficientă pentru a contracara fenomenul.

„Dinții de rechin, deși sunt formați din fosfați extrem de mineralizați, rămân vulnerabili la coroziune în condițiile viitoare de acidificare a oceanelor. Sunt arme sofisticate, concepute pentru a sfâșia carne, nu pentru a-i rezista acidității oceanului. Rezultatele noastre arată cât de vulnerabile pot fi chiar și cele mai ascuțite arme ale naturii”, a explicat biologul Maximilian Baum, autor principal al unui nou studiu publicat în Frontiers in Marine Science.

Dinții rechinilor încep să se dizolve din cauza schimbărilor climatice provocate de om

În prezent, pH-ul mediu al oceanului este 8,1. De la începutul revoluției industriale, acum aproximativ 200 de ani, a scăzut cu 0,1 unități, ceea ce înseamnă o creștere cu 30% a acidității, potrivit NOAA. O proiecție arată că dacă emisiile continuă în același ritm, pH-ul ar putea ajunge la 7,3 până în anul 2300. Între timp, alte cercetări arată că nivelurile actuale de pH afectează deja denticulele, adică solzii minusculi și zimțați care acoperă pielea rechinilor.

Pentru a testa efectele acidificării, cercetătorii au colectat dinți căzuți natural de la rechini de recif aflați într-un acvariu. Oamenii de știință au ținut o parte dintre acești dinți opt săptămâni într-un bazin cu apă la pH-ul actual al oceanului (8,1), iar altă parte într-un bazin la pH-ul proiectat de 7,3. Diferențele au fost evidente: analiza la microscopul electronic a arătat crăpături, găuri, coroziune accentuată la rădăcini și degradare structurală.

Surprinzător, dinții expuși la apa acidă aveau o circumferință mai mare, nu pentru că crescuseră, ci pentru că suprafețele lor deveniseră mai neregulate. La prima vedere, dinți mai mari ar părea un avantaj, dar nu dacă sunt fragili, subliniază Futurism.

Un cercetători consideră că acest experiment a fost imperfect

„Multe specii de rechini folosesc mai multe rânduri de dinți în același timp, iar un dinte poate fi activ săptămâni sau chiar luni. Astfel, daunele cumulate pot reduce eficiența hrănirii și pot crește consumul de energie, mai ales la speciile cu ritm mai lent de înlocuire a dinților și cu multe rânduri active simultan”, a explicat Baum.

Totuși, unii experți atrag atenția că experimentul nu reflectă perfect condițiile din mediul natural. Dinții proveneau de la rechini de acvariu și fuseseră deja pierduți, iar simpla imersie continuă în apă acidă ar putea să nu reproducă fidel realitatea. În plus, studiul a folosit o proiecție extremă a acidificării.

Chiar și așa, Baum consideră cercetarea un prim pas necesar într-un domeniu foarte puțin explorat. „Ne-am concentrat pe dinți căzuți natural deoarece există foarte puține date pe această temă. Prin izolarea efectului chimic al apei acidificate asupra structurii mineralizate, vrem să oferim o bază de pornire pentru înțelegerea vulnerabilității dinților de rechin”, a spus el.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Care animal are cel mai bun simț al mirosului?

Cea mai mică specie de vidră din lume a fost redescoperită în Nepal după 185 de ani

Peste 1.000 de corali tineri, plantați în recifurile din Florida pentru a salva un ecosistem pe cale de dispariție

Cum a ajuns o caracatiță să aibă „un braț în plus”?