De ce aleg berzele să zboare împreună și cum își perfecționează rutele de migrație pe parcursul vieții?

Berzele albe pot parcurge, de-a lungul migrațiilor între Europa și Africa, peste zece mii de kilometri, iar în fiecare primăvară revin pe aceleași trasee, aducând cu ele aer de primăvară și o fascinație colectivă care persistă de milenii. Aceste păsări maiestuoase, cu picioarele lungi și aripi cu o anvergură de peste doi metri, au fost martore la nașterea și prăbușirea unor imperii, au fost sculptate în temple egiptene și au inspirat poveștile pe care părinții le spun copiilor despre originea vieții. Dar ceea ce știința a descoperit despre berze depășește cu mult legendele din folclor, dezvăluind comportamente sociale complexe, strategii de supraviețuire rafinate și o capacitate de învățare care le transformă pe parcursul vieții.

Studiile recente realizate de cercetătorii de la Institutul Max Planck pentru Comportamentul Animalelor din Germania au urmărit timp de un deceniu întreaga viață migrațională a peste o sută cincizeci de berze albe, de la primul zbor al unui pui de trei luni până la ultimele călătorii ale unei păsări de nouă ani. Datele au arătat că berzele aleg activ să zboare împreună, preferând rute intens frecventate de alte berze, iar păsările tinere își ajustează rutele către zonele sociale mult mai mult decât zburătoarele adulte. Această descoperire sugerează că berzele tinere se bazează pe experiența păsărilor mai în vârstă pentru a supraviețui, deoarece nu au învățat încă să identifice singure curenții termici invizibili care le susțin zborul sau locurile bogate în hrană unde pot face opriri pe traseu. Pe măsură ce acumulează experiență, păsările își câștigă independența, lucru care le permite să își planifice migrațiile pentru a-și atinge propriile obiective reproductive.

• O expediție în adâncurile oceanului va confirma dacă „oxigenul întunecat” există cu adevărat
• Iată cum viața urbană europeană rescrie ADN-ul insectelor

Modelul statistic al cercetătorilor a arătat că berzele de toate vârstele preferă rute cu un număr mai mare de alte berze, deși păsările mai în vârstă și mai experimentate manifestă o preferință mai scăzută pentru astfel de rute, indicând o dorință mai intensă de a zbura singure când condițiile sunt favorabile. Cu timpul, berzele descoperă scurtături, folosesc rute mai directe și se deplasează mai rapid primăvara, chiar dacă această viteză crescută consumă mai multă energie. Graficele din studiul publicat în revista PNAS arată cum berzele care au pereche și sunt mature se grăbesc să ajungă la zonele de cuibărit pentru a-și maximiza șansele de reproducere, în timp ce păsările tinere fără cuib de revendicat petrec timp zăbovind și explorând.

Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale berzelor este lipsa aproape totală a vocii. Spre deosebire de majoritatea păsărilor, berzele nu au o cutie vocală funcțională și rareori produc sunete. În schimb, ele comunică prin clămpănit, realizat prin lovirea rapidă și repetată a ciocului, mai ales când capul și gâtul sunt lăsate pe spate, acesta variind în funcție de ceea ce păsarea încearcă să comunice.

Când vine vorba de hrană, berzele sunt vânători oportuniști și extrem de adaptabile. Dieta lor include insecte, amfibieni, mamifere mici, pești, reptile și chiar păsări mai mici. Studiile experimentale arată că reflexul de închidere al ciocului berzei lemnoase americane este cel mai rapid cunoscut în regnul animal, cu aproximativ 25 de milisecunde. Ca să ne facem o idee, unui om îi ia între o sută și patru sute de milisecunde să clipească din ochi, ceea ce înseamnă că berzele închid ciocul într-o fracțiune din timpul necesar unui om pentru a clipi.

De asemenea, se știe despre berze faptul că au fost asociate, timp de secole, cu livrarea bebelușilor, o legendă care își are rădăcinile în suprapunerea unor evenimente naturale și credinţe populare care s-au întrepătruns timp de generații. În cultura europeană precreștină, cuplurile se căsătoreau frecvent în jurul solstițiului de vară, perioadă considerată propice pentru fertilitate și prosperitate. Interesant este că, aproximativ în aceeași perioadă, berzele părăseau Europa pentru migrația de iarnă spre Africa, revenind în nordul continentului la nouă luni distanță, exact când multe dintre cuplurile căsătorite în timpul solstițiului se bucurau de nașterea primilor lor copii. Această coincidență temporală dintre plecarea berzelor, întoarcerea lor și nașterea copiilor a consolidat treptat credința că aceste păsări sunt responsabile pentru aducerea nou-născuților. În era victoriană, când discuțiile despre naștere și reproducere erau considerate tabu, povestea cu barza oferea o modalitate convenabilă pentru părinți de a evita detaliile reproducerii umane, oferind în schimb o explicație fantezistă și inocentă.

Longevitatea berzelor este un alt aspect fascinant al biologiei lor. Păsările sălbatice pot trăi și se pot reproduce după vârsta de treizeci de ani, iar în captivitate au fost raportate că trăiesc până la patruzeci și opt de ani. Cea mai lungă durată de viață înregistrată în sălbăticie este de treizeci și nouă de ani, ceea ce este remarcabil pentru o pasăre de această dimensiune. Această longevitate permite berzelor să acumuleze o cantitate extraordinară de cunoștințe despre rute de migrație, surse de hrană și locații de cuibărit pe parcursul vieții lor, transformându-le în experți ai peisajului pe care îl străbat an de an.

Berzele continuă să fascineze oamenii de știință și publicul deopotrivă, nu doar pentru legendele create în jurul lor, ci și datorită relațiilor sociale inteligente și a capacității lor de a învăța pe parcursul vieții. Faptul că aceste păsări aleg activ să zboare împreună când sunt tinere, apoi devin mai independente pe măsură ce câștigă experiență, reflectă o complexitate socială care seamănă surprinzător de mult cu dezvoltarea umană. Când vedem stoluri de berze trecând primăvara deasupra noastră, nu privim doar la păsări care zboară, ci la navigatori experimentați care poartă în ei cunoștințele acumulate din zeci de călătorii epice între continente.

Surse:

https://www.livescience.com/62807-why-storks-baby-myth.html

https://www.nature.com/articles/s41598-020-77273-x

https://www.sciencedaily.com/releases/2024/04/240417130944.htm

https://www.pnas.org/post/journal-club/journal-club-older-migrating-storks-count-less-flock-more-experience

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce păsările de munte cântă dimineața și de ce uneori sunt tăcute?

Focile arctice și mai bine de jumătate dintre speciile de păsări, în pericol de extincție

Test de cultură generală. Cum au evoluat păsările din dinozauri?

Păsările urbane își prelungesc ziua cu aproape o oră din cauza poluării luminoase