Oamenii de știință au aflat cum reușesc furnicile nocturne să călătorească

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cum reușesc furnicile nocturne să călătorească? Multe animale folosesc Soarele pentru orientare, de la păsări migratoare și fluturi până la unele specii de pești. Pentru animalele nocturne însă, navigația este mai complicată, deoarece mișcarea Lunii pe cer este mult mai variabilă.

Cum reușesc furnicile nocturne să călătorească? Un nou studiu arată că o specie de furnici nocturne, Myrmecia midas, poate folosi Luna drept busolă și chiar își poate adapta orientarea în funcție de schimbările vitezei sale aparente pe cer.

Studiul a fost publicat în Current Biology.

Spre deosebire de Soare, a cărui traiectorie zilnică este relativ stabilă, Luna își schimbă poziția și fazele de-a lungul lunii. Uneori este complet absentă de pe cerul nopții, iar viteza cu care pare să se deplaseze variază pe parcursul nopții. Din acest motiv, cercetătorii nu știau dacă animalele nocturne pot anticipa aceste schimbări pentru a se orienta corect.

Cum reușesc furnicile nocturne să călătorească?

Unele insecte active ziua, precum anumite furnici și albine, folosesc așa-numite „busole solare” compensate în timp, care iau în calcul deplasarea Soarelui pe cer. În cazul insectelor nocturne se știa că pot folosi lumina Lunii sau lumina polarizată pentru orientare, dar nu era clar dacă pot ajusta aceste repere în funcție de mișcarea Lunii.

Pentru a testa acest lucru, cercetătorii au studiat furnicile Myrmecia midas, urmărindu-le traseele după ce au fost expuse la cerul nopții pentru a-și „memora” direcția de deplasare. Unele furnici au avut acces vizual la cer, în timp ce altele au fost ținute în întuneric în perioade în care mișcarea aparentă a Lunii accelera sau încetinea.

Rezultatele au arătat că furnicile care puteau vedea Luna își actualizau corect direcția. În schimb, cele ținute în întuneric făceau erori de orientare. Atunci când Luna accelera, furnicile tindeau să subestimeze această schimbare și se orientau ușor spre stânga. Când Luna încetinea, ele supraestimau mișcarea și se orientau ușor spre dreapta, scrie Phys.org.

Cercetătorii cred că furnicile prezic mișcarea Lunii pornind de la ultima viteză observată înainte de a fi ținute în întuneric. Practic, ele anticipează traiectoria Lunii printr-o extrapolare a mișcării observate, ajustată atunci când Luna ajunge în punctul cel mai înalt pe cer.

Nu este vorba doar de Lună

Totuși, aceste predicții nu sunt perfecte. Erorile de orientare apar mai ales în jurul momentului în care Luna atinge acest punct maxim, deoarece traiectoria ei variază de la o noapte la alta.

În experimente suplimentare, cercetătorii au verificat dacă furnicile folosesc și repere de pe orizont pentru a-și corecta orientarea. Furnicile au fost eliberate în diferite condiții: cu un peisaj familiar, unul necunoscut, un orizont uniform fără repere, sub coronamentul copacilor sau în întuneric.

Rezultatele au arătat că furnicile își mențin direcția corectă doar atunci când pot vedea cerul și reperele din jurul orizontului. Fără aceste indicii, apar erori constante de orientare.

Studiul sugerează că aceste furnici își recalibrează frecvent „busola selenară” folosind reperele de pe orizont. De asemenea, calculele lor de orientare sunt refăcute în fiecare noapte, deoarece poziția Lunii se schimbă constant.

Descoperirea arată cât de sofisticate pot fi mecanismele de orientare ale unor animale mici. Cercetătorii spun că încă nu se știe dacă alte specii folosesc exact aceeași metodă sau dacă se bazează și pe stele pentru orientare atunci când Luna nu este vizibilă, însă această posibilitate rămâne deschisă pentru studii viitoare.

Vă recomandăm să citiți și:

Meduzele ațipesc la fel ca noi, iar acest lucru ar putea explica originile somnului

De ce păsările de munte cântă dimineața și de ce uneori sunt tăcute?

Un „rechin auriu” prins în largul Americii Centrale suferă de o afecțiune rară

De ce copacii din pădurile tropicale din Panama își lungesc rădăcinile?