De ce copacii din pădurile tropicale din Panama își lungesc rădăcinile?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atunci când seceta lovește, copacii din pădurile tropicale din Panama au o adevărată „strategie de salvare”: își trimit rădăcinile mai adânc în sol pentru a-i face față lipsei de apă, arată un studiu recent. Totuși, oamenii de știință avertizează că acest mecanism ar putea să nu fie suficient pentru a îi proteja de efectele tot mai severe ale schimbărilor climatice.

Pădurile tropicale adăpostesc peste jumătate din biodiversitatea terestră a planetei și stochează cantități uriașe de carbon, o mare parte din acesta fiind reținută în rădăcinile subterane. Însă creșterea temperaturilor și frecvența tot mai mare a secetelor extreme pun o presiune majoră asupra acestor ecosisteme.

Într-un studiu publicat în revista New Phytologist, cercetătorii au analizat ce se întâmplă cu rădăcinile arborilor tropicali atunci când aceștia sunt privați de apă pe termen lung. Cercetarea face parte din experimentul Panama Rainforest Changes with Experimental Drying (PARCHED), desfășurat în patru păduri tropicale diferite din Panama, fiecare cu specii de arbori, soluri și regimuri de precipitații distincte.

Ce se întâmplă cu copacii din pădurile tropicale din Panama?

Pentru a studia copacii din pădurile tropicale din Panama, oamenii de știință au construit deasupra a 32 de parcele structuri transparente care au blocat între 50% și 70% din cantitatea de ploaie. „Arată ca niște acoperișuri parțiale de seră”, a explicat Daniela Cusack, coautoare a studiului și ecolog al ecosistemelor la Universitatea de Stat din Colorado (SUA), care coordonează experimentul începând din 2015. De asemenea, parcelele au fost izolate prin șanțuri căptușite cu plastic, pentru a împiedica rădăcinile să acceseze apa din exterior.

Rădăcinile au fost monitorizate prin prelevarea de carote de sol, capcane speciale pentru rădăcini și camere video introduse în tuburi acrilice la adâncimi de peste un metru. În ciuda diferențelor dintre păduri, toate au reacționat similar la uscarea treptată a mediului.

Seceta cronică a redus semnificativ numărul rădăcinilor fine de la suprafață, limitând accesul la apă și nutrienți. Totuși, arborii au compensat parțial această pierdere. „Copacii au compensat moartea rădăcinilor de la suprafață trimițând rădăcini fine mult mai adânc în sol, probabil pentru a obține umezeală. Nu este o creștere suficientă a rădăcinilor pentru a compensa pierderea de carbon sau biomasă. Este mai degrabă o strategie de salvare pentru menținerea funcțiilor hidraulice și fiziologice”, a spus Cusack.

Adaptarea are și limite

În același timp, rădăcinile rămase la suprafață au fost colonizate mai intens de fungi micorizali arbusculari, care ajută plantele să absoarbă mai eficient apa și nutrienții.

Alți specialiști avertizează însă că adaptarea are limite. „Unele specii sunt adaptate la medii mai uscate, dar aceste adaptări apar de-a lungul unor perioade foarte lungi”, a explicat Daniela Yaffar, cercetătoare la Oak Ridge National Laboratory (SUA). Cusack subliniază că studiul de cinci ani este prea scurt pentru a ști cât timp pot pădurile să susțină aceste schimbări.

Următorul pas va fi evaluarea consecințelor pe termen lung ale modificărilor rădăcinilor, inclusiv impactul asupra stocării carbonului și a sănătății generale a ecosistemului.

„De exemplu, nu este clar dacă producerea crescută de rădăcini adânci poate ajuta pădurile tropicale să-i reziste uscării cronice pe termen mai lung de câțiva ani”, a explicat autoarea principală, Amanda Cordeiro, citată de Live Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Orcile atacă din nou bărcile în Europa

Motivul ciudat pentru care rechinilor-fantomă le cresc dinți pe frunte

Rechinii, specie care există pe acest Pământ de peste 400 de milioane de ani, încep să aibă probleme cu dinții

Peștele „extraterestru” cu cap transparent și ochi verzi care pândește în adâncurile oceanului