Meduzele ațipesc la fel ca noi, iar acest lucru ar putea explica originile somnului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Meduzele ațipesc la fel ca noi. Chiar și un organism gelatinos, fără oase, lipsit de un anus dedicat și de un creier propriu-zis, are nevoie de somn, arată un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Bar-Ilan (Israel).

Meduzele ațipesc la fel ca noi. Acestea dorm aproximativ o treime din zi, la fel ca oamenii, în ciuda diferențelor uriașe de fiziologie. Această descoperire sugerează că originea somnului este extrem de veche, întrucât strămoșii umani s-au separat de încrengătura meduzelor (Cnidaria) în urmă cu aproape un miliard de ani. Cnidariile nu au un creier centralizat; în schimb, dispun de rețele neuronale distribuite de-a lungul corpului. Chiar și cu acest sistem nervos simplu, aceste viețuitoare plutitoare au fost observate dormind, la fel ca animalele cu sisteme nervoase mai complexe.

Totuși, perioadele de imobilitate și de scădere a reacțiilor vin cu riscuri. „Evoluția somnului a presupus compromisuri majore pentru supraviețuire, precum reducerea conștientizării mediului și vulnerabilitatea la prădători”, explică cronobiologul Raphaël Aguillon și colegii săi.

Meduzele ațipesc la fel ca noi. Ce putem învăța din asta?

Meduzele tind să doarmă noaptea, asemenea oamenilor, și chiar să ațipească în jurul prânzului. În schimb, rudele lor apropiate, anemonele de mare, au un ritm opus, dormind ziua. Prin urmare, trebuie să existe un beneficiu puternic al somnului care să compenseze riscurile. Unele exemplare de meduze Cassiopea andromeda și de anemone Nematostella vectensis au prezentat o creștere a deteriorării ADN-ului neuronal atunci când au fost private de somn, atât în condiții de laborator, cât și în mediul natural.

Mai mult, atunci când mediul extern a provocat o creștere a deteriorării ADN-ului neuronal, ambele tipuri de cnidarii au dormit mai mult. Rezultatele sugerează că somnul ar fi putut evolua ca un mecanism de protecție celulară. Atunci când au fost tratate cu melatonină, animalele au dormit mai mult, iar nivelul deteriorării ADN-ului a scăzut. Cercetătorii suspectează că aceste organisme folosesc un sistem al melatoninei similar cu cel uman, pentru a-și sincroniza ciclurile de somn cu alternanța zi-noapte, scrie ScienceAlert.

Evoluția somnului

„Privarea de somn, radiațiile ultraviolete și agenții mutageni au crescut deteriorarea ADN-ului neuronal și presiunea de a dormi. Somnul spontan și cel indus au facilitat stabilitatea genomului”, scrie echipa în studiu. Cu alte cuvinte, chiar și cele mai simple sisteme nervoase au nevoie de odihnă pentru a limita deteriorarea inevitabilă a ADN-ului care apare în starea de veghe.

„Echilibrul dintre deteriorarea și repararea ADN-ului este insuficient în timpul stării de veghe, iar somnul oferă o perioadă concentrată pentru întreținerea celulară eficientă a neuronilor individuali. Aceste rezultate sugerează că deteriorarea ADN-ului și stresul celular din rețelele nervoase simple ar fi putut sta la baza evoluției somnului”, susțin Aguillon și colegii săi.

Cercetarea a fost publicată în revista Nature Communications.

Vă recomandăm să citiți și:

ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință

O ciupercă de la Cernobîl pare să fi dezvoltat o abilitate incredibilă

Ce au găsit cercetătorii în genomurile a 1.000 de fluturi și molii?

Test de cultură generală. Care animal are cei mai mari ochi din lume?