Care este singura primată veninoasă din lume? Puțini oameni știu răspunsul corect!

Primatele, inclusiv oamenii, se bazează de obicei pe o combinație de inteligență și forță fizică pentru a se descurca. Există însă o excepție notabilă, care aduce în joc toxinele. Există o singură primată veninoasă cunoscută, făcând parte dintr-un „club” extrem de restrâns de mamifere veninoase, alături de ornitorinc, anumite specii de soricide, cârtița europeană și altele câteva.

Există o singură primată veninoasă în lume, genul Nycticebus, care cuprinde mai multe specii, toate întâlnite în mod obișnuit în copacii din Asia de Sud-Est, active mai ales noaptea. Cu ajutorul ochilor mari, acestea vânează insecte și alte animale sub acoperirea întunericului. Dimensiunea variază în funcție de specie, de regulă între 20 și 38 de centimetri lungime.

• Cum supraviețuiesc șerpii fără să mănânce timp de luni întregi?
• Poluarea luminoasă urbană modifică hormonii nocturni ai rechinilor

Deși sunt incontestabil adorabili, Nycticebus pot fi extrem de teritoriali și, atunci când se simt amenințați, nu ezită să aplice o mușcătură cu venin.

Nycticebus, singura primată veninoasă cunoscută

Înainte de atac, această mică primată își linge axila pentru a colecta o substanță uleioasă produsă de o glandă situată pe braț. Amestecată cu saliva, această substanță se transformă într-un venin puternic, care se acumulează în șanțurile colților. Urmează mușcătura, suficient de puternică pentru a pătrunde chiar și în os, explică IFL Science.

În mod surprinzător, Nycticebus nu își folosesc veninul doar împotriva prădătorilor sau a prăzii, ci și unii împotriva altora. Un studiu publicat în revista Current Biology arată că cercetătorii au capturat 82 de Nycticebus javanicus, iar aproximativ 20% dintre ei prezentau răni recente provocate de alți indivizi din aceeași specie. Utilizarea veninului în conflicte interne este extrem de rară în lumea animală, majoritatea speciilor folosindu-l exclusiv împotriva altor specii.

„Acest comportament foarte rar și bizar apare la una dintre cele mai apropiate rude ale noastre dintre primate. Dacă iepurii ucigași din Monty Python ar fi reali, ar fi Nycticebus, doar că s-ar ataca între ei”, a declarat Anna Nekaris, autoarea principală a studiului și specialistă în conservarea primatelor la Oxford Brookes University (Anglia), pentru New York Times, în 2020.

Cât de gravă este mușcătura unui Nycticebus?

Nycticebus își pot folosi veninul și împotriva oamenilor, iar mușcătura lor poate fi surprinzător de gravă. Pe lângă durerea intensă, rănile se vindecă greu și se pot infecta ușor sau pot duce la leziuni nervoase și probleme ale pielii dacă nu sunt tratate rapid.

În unele cazuri, reacțiile sunt mult mai severe. Un articol din BMJ Case Reports descrie cazul unui bărbat de aproximativ 30 de ani, mușcat de deget într-o zonă rurală din Borneo, Indonezia. Acesta a ajuns la spital în stare de șoc anafilactic, cu greață, amorțirea buzelor, dificultăți de respirație și transpirații abundente, deși nu avea antecedente alergice.

Din cauza capacității veninului de a provoca șoc anafilactic, un Nycticebus poate ucide un om prin mușcătura sa. Aspectul drăgălaș îi face pe mulți oameni să uite că acestea sunt animale sălbatice periculoase, o percepție greșită care a alimentat un comerț ilegal devastator. Influența rețelelor sociale a dus la creșterea cererii pentru Nycticebus ca animale exotice de companie, deși acest lucru este ilegal în majoritatea țărilor.

Ignorarea naturii lor sălbatice poate avea consecințe fatale. Un alt raport medical descrie cazul unei femei de 37 de ani din Japonia, mușcată Nycticebus-ul ei de companie, care a intrat în șoc anafilactic sever. Aceasta este încă o dovadă clară că aceste animale nu sunt făcute pentru a fi ținute ca animale de companie, iar veninul lor o demonstrează fără echivoc.

Vă recomandăm să citiți și:

Mirosul secret cu care păianjenii văduva neagră își atrag partenerii

Ciupercile au dezvoltat capacitatea de a produce psilocibină de două ori independent. Motivul rămâne un mister

Compuși antimicrobieni găsiți în polen ar putea proteja albinele de infecții

Un instrument subacvatic ne ajută să „auzim” peștii