De ce mamiferele nu sunt la fel de colorate ca reptilele, păsările sau peștii?

Șopârlele, păsările și peștii afișează adesea culori spectaculoase, de la roz neon până la violet intens, însă majoritatea mamiferelor sunt destul de „șterse”. De ce mamiferele nu sunt atât de colorate ca celelalte animale?

De ce mamiferele nu sunt atât de colorate? Explicația ține de mai mulți factori, primul fiind modul în care se produce culoarea. Animalele își obțin culorile fie prin pigmenți, fie prin structuri microscopice. Pigmenții sunt substanțe din piele sau blană care absorb și reflectă lumina. În schimb, culorile structurale apar datorită unor structuri extrem de fine care modifică modul în care lumina este reflectată, generând nuanțe irizante și intense.

• Cercetătorii au descoperit ceva neașteptat despre rechinii-taur
• Presiunea oceanică extremă hrănește viața din adâncuri într-un mod la care cercetătorii nu se așteptau

Mamiferele, însă, sunt limitate pe ambele planuri. Ele folosesc aproape exclusiv un singur tip de pigment: melanina. Aceasta produce nuanțele de maro, negru și gri, iar absența ei duce la zonele albe, precum la zebre sau panda. În plus, firul de păr nu are complexitatea penelor sau solzilor, deci nu poate genera culori structurale spectaculoase, explică Live Science.

De ce mamiferele nu sunt atât de colorate ca alte animale? Motivele principale

Există câteva excepții. De exemplu, mandrilii au culori intense, dar doar pe zonele fără păr. Leneșii pot avea o tentă verzuie, însă aceasta provine de la algele care cresc pe blana lor, nu din pigmentația proprie.

Un motiv important pentru lipsa culorilor vii ține de evoluție. La început, mamiferele trăiau în umbra dinozaurilor și erau în principal animale nocturne. Timp de peste 100 de milioane de ani, culorile discrete au fost un avantaj pentru supraviețuire. Studiile asupra fosilelor arată că mamiferele preistorice aveau în principal nuanțe de maro și gri, utile pentru camuflaj. Chiar și după dispariția dinozaurilor, mamiferele au rămas în mare parte în aceste culori.

Un alt motiv este vederea: majoritatea mamiferelor nu percep culorile la fel de bine ca alte animale. Ele au, de regulă, vedere dicromatică (doar două tipuri de receptori pentru culoare), ceea ce înseamnă că nu disting bine roșul, portocaliul sau violetul. Dacă nu pot vedea culorile, acestea din urmă devin inutile pentru comunicare sau avertizare.

De exemplu, un tigru pare portocaliu pentru oameni, dar pentru prada sa mamiferă el apare mai degrabă verde, fiind perfect camuflat în iarbă.

Cu ce au înlocuit mamiferele culorile?

În loc de culori stridente, multe mamifere folosesc contraste puternice și modele. Sconcșii și dihorii folosesc alb și negru pentru a avertiza prădătorii. Câinele sălbatic african are modele unice, iar coada albă îl ajută la comunicarea în timpul vânătorii. Veverița uriașă indiană folosește contraste puternice pentru camuflaj.

Pentru că au găsit alte metode eficiente de comunicare, mamiferele nu au avut nevoie să-și dezvolte din nou vederea color completă. Există totuși excepții: primatele (inclusiv oamenii) au vedere tricromatică, iar unele specii precum babuinii sau mandrilii prezintă culori mai vii.

Cercetările recente au descoperit și alte surprize. Unele mamifere sunt fluorescente în lumină ultravioletă, invizibilă pentru oameni, iar altele prezintă irizații subtile. Aceste descoperiri arată că, de fapt, mamiferele sunt mai colorate decât credeam, doar că uneori culorile lor nu sunt vizibile pentru ochiul uman.

„Când începi să te uiți mai atent, îți dai seama că mamiferele sunt mai colorate decât presupunem”, spun cercetătorii.

Vă recomandăm să citiți și:

Contracepția ar putea prelungi viața unor mamifere, arată un nou studiu

Un studiu arată că păsările de pădure care trăiesc printre copaci nativi au mai mulți pui

Cercetătorii au documentat primul caz în care o vacă folosește unelte

Pentru prima dată, a fost înregistrat mieunatul unui jaguar