Apa care creeaza

Din lac in mit
Rotorua Kairau, Noua Zeelanda
Se povesteste ca frumoasa Kuiarau (sau Kairau), sotia unui strabun mitic al maorilor, a fost rapita la inceputul timpurilor – pe cand se scalda in lacul Taokahu – de catre o creatura salbatica si vicleana, pe nume Taniwha. Aceasta a tarat-o in barlogul sau aflat sub ape, starnind mania zeilor. Furia divina a facut apele sa fiarba, astfel incat Taniwha sa nu mai poata scoate capul la suprafata niciodata.

Sangele vulcanului
Wawo Muda, Indonezia
In 2001, dupa ce vulcanul Wawo Muda a erupt, venirea anotimpului ploios a produs in aria craterului sau cinci lacuri de mici dimensiuni. Din cauza oxidului de fier, nuantele lor acopera o gama de rosuri incredibil de larga: coral, sangeriu, oranj roscat, caramiziu…

• Ce origine preistorică are cafeaua, una dintre cele mai consumate băuturi din lume?
• Criza climatică crește frecvența valurilor oceanice mortale, indică un studiu

Cuptorul din mijlocul apei
Fishing Cone Geyser, SUA
Ciudatenia acestui gheizer provine din faptul ca isi inalta conul cu apa clocotita in mijlocul oglinzii netulburate si reci ca gheata a lacului Yellowstone. Legenda (raportata pentru intaia oara in 1870, de un membru al Expeditiei Washburn) spune ca pescarii, pe vremuri, prindeau pastravi durdulii, pe care ii mancau in barca, nu inainte de a-i gati prin plonjare in „furnalul“ gheizerului.

Misterul apei din pustiu
Badain Jaran, China/Mongolia
In partea sudica a desertului Badain Jaran (lacrimi misterioase, in limba mongola), culoarea rosiatica a apelor provine de la depozitele de alge, iar gulerul alb si scrobit care le inconjoara se datoreaza depunerilor saline.

Una calda, una rece
Lacul din craterul Viti, Islanda
In taramul gheturilor, Islanda, acolo unde Jules Verne a asezat prima borna a calatoriei sale imaginare spre centrul Pamantului, se afla lacul albastru-laptos din craterul Viti. Aici, in 1875, a avut loc o eruptie catastrofala, care a acoperit cu cenusa aproape toata partea de rasarit a Islandei si a cauzat masive emigrari ale populatiei in America de Nord. Acum, in aerul sticlos al muntilor, blandetea apelor statornicite in crater si temperatura lor ridicata ii atrag pe turisti ca un magnet.

Natura, perioada albastra
Turquoise Lake, SUA; Moraine, Canada
Copca lacustra miniaturala care alcatuieste lacul Turquoise (foto stanga) este aidoma unei franturi de peruzea sau de lapis lazuli prinsa intr-o montura posaca. Apele au culoarea cuprului oxidat, pentru ca lacul dreneaza galeriile din exploatarea Sugarloaf Mining. In schimb, albastrul neverosimil al apelor Moraine-ului (foto dreapta) se profileaza pe cele 10 piscuri carunte din zare si pe uriasa morena alba ce se intrevede printre brazi. Peisajul aminteste de randurile lui Jean-Paul din Titanul: „Din undele pure ale lacului se ridicau varfurile colinelor si ale muntilor, precum niste tinere aflate la scaldat ce tasneau din apa…“

Lacurile – mai ales acelea care se lasa integral cuprinse de ochiul uman – sunt o paranteza de inteligenta si de inovatie in peisaj. Un prilej de uimire, dar si o pauza de reflectie. Asezate intre dune, sub poale de coline, in causul stancilor, printre povarnisuri montane, in gura stinsa a vulcanilor, printre firele de iasca ale stepelor sau printre fosnirile exasperant de aidoma ale ierburilor din prerie, lacurile pun punct repetitiei formelor terestre si imaginatiei limitate a taranii. Ele intriga, cheama impetuos si alerteaza dispozitia spre visare, suspendand orice alta concurenta vizuala. Un peisaj care contine macar un singur lac se dizolva in acesta precum o bucata de creta intr-un pahar, facand temporar din tarmuri niste accesorii lipsite de consistenta.

Daca stam bine sa ne gandim, aceasta este, de fapt, chiar puterea magica a ochilor. Cand zarim pentru intaia oara o persoana, dorim sa-I intalnim cautatura. Pentru o clipa, ochii suplinesc intreaga faptura, o absorb si o restituie asa cum pot mai bine. Ajung sa ii tina locul. Un ochi de apa intr-un ambient stancos, arid-nisipos sau plan-vegetal devine spiritul si stapanul locului, iar intalnirea cu el nu poate fi evitata. Atunci cand e albastru, reprezinta insasi prospetimea, imacularea, vidul acumulat al apei curate. Verde, ascunde promisiunea unduirilor vegetale, susurul vietii interioare si mirajul meleagurilor exotice. Cand, in sfarsit, este rosu, tradeaza nu o vascularizare vitala, ci una maladiva, ecoul unei deteriorari sau chiar al mortii.

Considerate sub un unghi pur estetic, toate aceste lacuri sunt, de fapt, niste acuarele (din italianul acquarello, diminutiv de la apa) – expresia cea mai desavarsita a felului in care natura stie sa se joace cu culorile, sa le amestece, sa le subtieze sau sa le intareasca, creand nuante din ce in ce mai subtile si peisaje din ce in ce mai artistice.

Artificial Blue Beauty
Lacul Powell, SUA
Considerat „cel mai dramatic“ lac din lume, datorita atat amestecului straniu de culori al apelor, cat si formatiunilor stancoase sculpturale care-l inconjoara, Powell este al doilea lac artificial ca marime din Statele Unite si se afla la granita dintre Arizona si Utah, in miezul unei arii numite The Grand Circle, o concentrare masiva de monumente naturale cu aparente fantastice si cu dimensiuni ciclopice, de la Grand Canyon National Park, pana la Capital Reef National Park and Monument Valley.

Semiluna de smarald
Lago Verde, insula Lanzarote, Spania
Micuta mare verde din marea cea mare (in fapt, Oceanul Atlantic) s-a nascut din inundarea si erodarea treptata a unui con vulcanic. La poalele craterului, s-a intins semiluna unei lagune de culoarea smaraldului, ale carei ape sunt intesate de minerale vulcanice si de microorganisme unice in lume.