Gaturi si nasuri celebre

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Amuzante, fermecatoare, socante sau de-a dreptul inspaimantatoare, induiosatoare ori grotesti, diversele infatisari ale animalelor starnesc in noi emotii tot atat de felurite. Dincolo de epitete, insa, se afla o simpla si fascinanta realitate biologica: aspectul unui animal nu este un capriciu al naturii, ci un element de adaptare.

La ce foloseste un gat nemasurat de lung sau un apendice olfactiv de o asemenea forma caraghioasa, te intrebi, inevitabil, cand iti apare inainte o girafa cu capul „plutind“ la 5 metri deasupra pamantului sau un elefant de mare al carui nas, privit din fata, este de un comic irezistibil? Oare natura s-a jucat pur si simplu – asemenea unui demiurg cu idei nastrusnice si cu imaginatie nesecata, care nascoceste intruna noi forme ale creatiei – doar pentru bucuria de a se inconjura de fapturi cu infatisari care de care mai nazdravane?

Raspunsul este nu – nici unul dintre aceste stranii (pentru noi) segmente anatomice n-a aparut din joaca, toate fiind rodul a milioane de ani de evolutie. Chiar daca rostul lor nu poate fi ghicit la prima examinare, cercetatorii izbutesc, in majoritatea cazurilor, sa le gaseasca explicatii rezonabile si sa evidentieze legatura lor cu procesele de adaptare. Aceste insusiri s-au dovedit a fi de un real folos in lupta pentru supravietuire, altfel nu s-ar fi pastrat, intrucat legile evolutiei sunt nemiloase: te adaptezi sau dispari.

E adevarat ca sensul procesului nu este intotdeauna clar. Se hraneste oare girafa cu frunzele copacilor pentru ca are gatul lung, sau are gatul lung pentru a se putea hrani cu frunzele copacilor? Totusi, legatura dintre caracteristicile girafei si specificul sursei de hrana este neindoielnica. Pana la urma, e reconfortant sa stim ca totul pe lume are un rost.

FACTS

Elefantul a fost inzestrat cu un apendice nazal cu functii multiple. Prin intermediul trompei, ele­fantul pipaie si manevreaza obiecte, respira si bea apa. Tucanii sunt o „prezenta“ colorata si galagioasa a junglei amazoniene. Ciocul enorm are, printre altele, rol de semnalizare si de atragere a partenerilor.

Gaturi

Reptile, pasari si mamifere din intreaga lume isi expun cu mandrie gaturile de dimensiuni neobisnuite.
Strutul african traieste in spatii deschise, unde unei pasari mari ca el ii e greu sa se ascunda. Cum strutul nu zboara, este important sa-si poata vedea de la distanta dusmanii (la asta e bun gatul lung), ca sa aiba timp sa se salveze prin fuga. Gratie gatului, girafa „evadeaza“ din imbulzeala de erbivore care isi impart teritoriul savanei si ocoleste competitia pentru ierburi abordand o alta sursa de hrana: frunzele copacilor.

Si la flamingo, lungimea gatului si a picioarelor se afla in stransa relatie cu modul de a se nutri al acestor pasari. Ele isi cauta hrana (nevertebrate mici) in apele de mica adancime, pe care le rascolesc cu ciocurile lor puternice. Starcul pitic este un as al camuflajului. Pasarea isi inalta ciocul si isi intinde gatul (care la femele si la exemplarele tinere este dungat) pentru a se topi in „decorul“ la fel de vargat al vegetatiei de mlastina. Comportament de aparare: soparla gulerata din Australia recurge la un intreg ritual de intimidare a adversarului – isi deschide gura larg, plesneste pamantul cu coada, suiera amenintator si isi desface umbrela de piele solzoasa din jurul gatului pentru a parea mai mare decat este in realitate.

Cand vine vorba despre un gat lung si gratios, comparatia cu lebada se impune de la sine. Lebada-de-iarna cuibareste in nordul Europei, poposind pe meleagurile noastre ca oaspete de iarna.

Foto: Photoland, Hepta