Pielea copacilor

Frumusete otravita Scoarta cu pete de culoare in nuante neasteptate, coroana de un verde intunecat, in care, la inceputul iernii, stralucesc boabe rubinii… Totusi, in ciuda frumusetii sale, tisa (Taxus baccata) n-a fost nicicand prea indragita. In Evul Mediu al Europei apusene, era asociata tristetii, mortii si chiar enigmaticului malefic: era unul dintre arborii ce umbreau adesea mormintele. La noi, in ziua de azi, tisa a devenit atat de rara, incat intalnirea cu ea e mai degraba prilej de bucurie. Timp de secole, pastorii au distrus-o de cate ori le iesea in cale. De ce o urau atata? Tisa e foarte toxica, iar pastorii, taind-o, incercau sa-si apere oile de otravire. Cum se vede, aceasta planta nefasta a avut, la randul ei, o soarta nefasta.

Copacul bun la toate (si frumos!) Arbore maiestuos, de peste 20 de metri inaltime si vesnic verde, Arbutus menziesii cheama si incanta privirea in orice anotimp. Nu numai prin scoarta sa ciudata, ce se desprinde de pe trunchi in fasii, lasand in urma un straniu model alcatuit din tuse de culoare, ci si prin inflorescentele albe – hrana pentru vietuitoare mari (precum cerbii) si mici (ca pasarile colibri) – si fructele rosii care hranesc multe dintre pasarile si mamiferele Americii de Nord. Traditia nativilor americani atribuie copacului numeroase utilizari medicinale.

• În 1816, Pământul nu a avut vară. Ce s-a întâmplat?
• Fundul oceanelor este „un rezervor” de plastic, arată un studiu în premieră

Trunchiul de arama Pentru a admira un cires tibetan (Prunus serrula) nu e nevoie sa astepti primavara, cand arborele se umple de flori albe. De-a lungul intregului an, ciresul cu pricina isi expune tulpina acoperita cu o scoarta lucioasa, aramie, impodobita cu inele blonde sau verzui, „asortate“ verdelui stralucitor al frunzisului. Sa recunoastem, rar se intampla ca un copac sa fie indragit pentru scoarta sa, dar cu ciresul tibetan exact asta se intampla: gradinarii lumii il iubesc si il cultiva pentru haina spectaculoasa a trunchiului sau.

Pete de foc Incendiile care izbucnesc adesea in Australia transforma dramatic peisajul. Copacii si tufisurile ard, lasand in urma carbune si scrum. Dar nu totul devine negru: ici-colo, apar, neasteptat, pete de culoare vie, misterios ratacite prin intunericul carbonizat al trunchiurilor. O astfel de surpriza o ofera privirii arborii Corymbia, rude ale eucaliptilor: o substanta rasinoasa impestriteaza trunchiurile negre cu ciudate pete sangerii.

Cand scoarta ameninta Scoarta unui copac nu e niciodata perfect neteda, avand „accidentele“ si denivelarile ei, chiar daca acestea sunt vizibile doar cu lupa. Dar Ceiba speciosa din America de Sud duce conceptul de „relief al scoartei“ la extrem, interpretandu-l… agresiv. Trunchiul plantei e acoperit de mii de tepi cu infatisare amenintatoare, despre care nimeni nu stie prea bine la ce servesc: straveche protectie impotriva vreunui erbivor mare si lacom – azi disparut – sau, poate, sistem de stocare a apei.

Pictura pe lemn Daca imaginea ar reprezenta o pictura migalita de om, am putea vorbi mult despre fantezie, despre gust in alegerea nuantelor si in imbinarea lor, despre executia in tuse largi si generoase de culoare, despre vibratia calda si armonioasa a ansamblului. Dar, cand opera reprezinta o „pictura“ a firii, zugravita de natura pe scoarta unui eucalipt, mai putem vorbi despre ea in termeni de comentariu plastic? In fond, de ce nu?

Dantela de scrum Atinsa de foc, scoarta coniferului american Pinus contorta se impodobeste cu ornamente ce amintesc de dantela neagra – imagine a carei delicatete contrasteaza violent cu dramatismul incendiului. Pe coasta Californiei, acesti pini sunt amenintati din pricina extinderii asezarilor, cauza care se adauga la cea naturala a distrugerii pinilor: incendiile din paduri. In clima calda si secetoasa, focul poate izbucni spontan, carbonizand padurile pe suprafete vaste.

Foto: Photoland, Red Dot