Eroii vremurilor noastre

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Nu mai citisem Scrisoarea III de 10 ani de zile, cred, si, recitind-o acum, am ras si am plans, in acelasi timp, ca un bland nebun. „Iata Romania vremurilor noastre!“, mi-am zis. Care va sa zica, ne-am intors de unde am pornit… (Ain’t that cute? But is wrong!!! – vorba celor doi Stupid Dogs de pe Cartoon Network).

Nu ma simt indeajuns de copt pentru a ma pune in postura de predicator. Nu fac asta – desi, la varsta si intelepciunea lor, ar avea tot dreptul – nici Lucian, nici Ioan Es. Observ doar, cu multa groaza, cum pitici jalnici si sinistri au ajuns sa capete proportii grotesti in spatiul public romanesc. Suntem asaltati din toate partile de aceste personaje meschine si comerciale, promotoare ale idilicului hedonism material (bani, masini, femei sau, ma rog, barbat cu bani, masini, toale), iar unii/unele dintre noi au ajuns sa considere aceasta ranceda stare de lucruri drept normalitate. In atari conditii, mi-e frica sa ma intreb ce modele au astazi copiii si tinerii din tara noastra.

Fata de toti acesti eroi de mucava, va propun in acest numar din DESCOPERA sa aflati povestea unui tanar mai putin cunoscut. Este un timisorean nu foarte inalt, modest si mucalit, cum ii sade bine oricarui banatean. Nu are nici muschii lui Schwarzenegger, nici extravagantele lui Beckham. Tipul este dentist. Iar cand nu este dentist, se suie pe munte. Este primul roman care a ajuns pe K2, cel mai dificil varf al planetei, si tot primul roman care a ajuns pe Manaslu, cel de-al optulea varf, ca inaltime, din lume. Ce cauta omul asta la 8.000 de metri numai el stie. Ideea e ca expeditiile lui sunt ca un basm frumos (bunaoara, Alchimistul coelhian), in care eroul are un vis curat, dublat de o dorinta puternica si de o vointa de fier capabile sa-l implineasca. Moment in care „intregul Univers incepe sa conspire pentru realizarea lui“.

P.S.
Uite ca am ajuns sa o fac si pe asta – imi inchei editorialul cu Coelho, acest Sandra Brown al ezoterismului si alchimiei. Ain’t that cute? But…