Prima pagină Sporturi

Kiteboat-ul revolutia e in aer

11.09.2006 | ● Vizualizări: 255
Kiteboat-ul revolutia e in aer     Kiteboat-ul revolutia e in aer + zoom
Galerie foto (3)

De cativa ani, marinarii se confrunta cu niste fenomene stranii. Totul a inceput de la cativa ticniti care se distrau zburand pe deasupra undelor, trasi de ceea ce pareau sa fie niste aripi gigantice... Mai mult chiar, in luna mai a.c., francezul Manu Bertin s-a folosit de un zmeu pentru a traversa Atlanticul de sud, avand ca elemente plutitoare doua planse de surf.

In luna iunie, o „sardea zburatoare“ botezata Oceankite a fost reperata pe coastele americane. La carma haioasei ambarcatiuni tractate de un zmeu si imprimate pe cele doua flancuri cu imaginea unei sardele albastre (sponsorii sa traiasca!), se afla Anne Quéméré, o navigatoare indrazneata, ce avea deja la activ doua traversari ale Atlanticului la bordul unei barci cu vasle. Nu s-a mai vazut asa ceva de pe vremea sirenelor! Cu toate acestea, nu avem de-a face cu ceva supranatural. Impatimitii lunecarii printre creste de spuma sunt pe cale sa inventeze velierul de maine. Gata cu  greementul clasic, la revedere velei fixate direct pe ambarcatiune prin catarg. Faceti loc zmeului! Sau, mai degraba, kite-ului (pronuntati kait) si, prin urmare, vasului numit kiteboat. Devenita aripa, vela evolueaza deasupra pilotului, legata cu niste fire lungi de circa 20 de metri.


Aceasta ruptura in universul navigatiei maritime s-a nascut, asa cum se intampla adesea, din cercetarea intr-un alt domeniu: in cazul nostru, cel al aeronauticii. Inginerul Francis Rogallo de la NASA, pasionat de zmee inca din anul 1930, si-a stabilit drept obiectiv de cercetare casatoria a doua concepte aparent ireconciliabile: aripa rigida a avionului, cu un profil definit, care aluneca in aer, si parasuta supla, a carei structura este mentinuta de presiunea aerului. Vela evolueaza in doua dimensiuni, kite-ul pluteste in 3D.


A gasit solutia abia dupa 18 ani: o aripa triunghiulara lipsita de structura, pe care o mentine si o desfasoara doar presiunea vantului. Este, de fapt, un zmeu suplu, dar care are caracteristicile aerodinamice ale unei aripi rigide. Aripa flexibila Rogallo, adoptata mai intai de catre parasutisti, pentru demonstratiile armatei aeriene a SUA, ii va inspira ulterior pe aventurierii zborului liber cu deltaplanul sau cu alte planoare moderne. Niste aparate, acestea, care au profitat din plin de dezvoltarea din acea vreme a unor materiale noi, deopotriva usoare si ultrarezistente. Acum, aripa supla declanseaza revolutia in domeniul sporturilor nautice si al navigatiei de cursa lunga. Ea schimba complet datele problemei in materie de mecanica, de aerodinamica si de hidrodinamism. De la inaintarea propulsata in cazul vaselor traditionale, trecem, gratie kite-ului, la o alunecare aerotractata. In timp ce vela clasica tinde sa rastoarne vasul, kite-ul e la un pas sa-l scoata din apa. Vela evolueaza in doua dimensiuni, in vreme ce zmeul danseaza in 3D.




Descrierea fortelor aflate in joc ingaduie intelegerea mai buna a acestor rasturnari (vezi schemele). Asa cum explica Jean-Michel Kobus, cercetator la Laboratorul de Mecanica a Fluidelor din Nantes, „cu ambarcatiunea cu panze clasica, forta de propulsie aplicata de vant centrului de gravitatie al velei (aflat deasupra centrului de gravitatie al vasului) crea un moment de rasturnare“. Altfel spus, o forta de basculare susceptibila sa duca la scufundarea ambarcatiunii. „Exista insa mai multe artificii care permit lupta impotriva rasturnarii. De exemplu greutatea unei chile impozante, cu un lest crescut, ca pe marile vase monococa ce concureaza in Cupa Americii (si care ajunge sa aiba chiar si de trei ori greutatea vasului).“ Jean-Michel Kobus mai evoca si solutia cocai multiple: „In acest caz, se actioneaza asupra stabilitatii formei, prin distantarea cat mai mare a flotoarelor unul de celalalt. Cu cat sunt mai indepartate, cu atat mai eficient este prevenit si impiedicat momentul de rasturnare, fara sa mai fie nevoie sa se adauge greutate.“


Acest moment de rasturnare reprezinta marea problema a navigatiei cu panze, pe care toti am dori-o eliminata. Mai mult: din punct de vedere hidrodinamic, o coca nu este decat un artefact menit sa sustina lestul pe care il impune momentul de rasturnare. Altfel spus, vasul cu panze ideal nu ar avea coca (pentru ca franeaza inaintarea), ci doar o „deriva“ prin care sa se opuna vantului si sa mentina directia. Conceptul de plansa cu panza (windsurf) este foarte aproape de acest ideal (vezi schema din pag. 42-43). Catargul nu mai e fix. Este articulat la baza si poate fi inclinat in functie de vant. „Acest lucru genereaza un efect de sustentatie“, precizeaza Jean-Michel Kobus. In foarte scurt timp, plansa iese din apa. Cand se afla in plina viteza, doar o mica parte a flotorului situat in partea din spate mai ramane in contact cu apa, de unde si senzatia de planare. Un eleron situat sub picioarele surferului, plus pozitionarea corecta a velei in functie de vant permit mentinerea directiei.


Aceasta „mutatie“ este dusa la desavarsire de catre sportivul a carui plansa de surf e tractata de un kite. Flotorul si greementul sunt disociate. In plan hidrodinamic, nu mai exista decat un asa-zis flotor, care nu face decat sa sporeasca portanta pilotului. Momentul de rasturnare a disparut: forta vantului este aplicata in directia sforilor tinute printr-un ham situat la nivelul buricului kitesurferului, adica, grosso modo, acolo unde se afla centrul sau de greutate. Greutatea ii ingaduie sa se opuna, daca doreste, aerotractiunii. Aplicat cocai unui vas, acest „motor“ aerian ar trebui, teoretic vorbind, sa faca minuni. De unde si entuziasmul celor din lumea navigatiei cu panze, entuziasm nestavilit care duce, in clipa de fata, la numeroase experimente cu tot soiul de forme de coca, de la ambarcatiunea lui Manu Bertin, la Oceankite-ul Annei Quéméré, pus la punct de catre arhitectul naval Marc Ginisty.


Pana si Scoala Nationala de Vele de la Saint Pierre-Quiberon (Franta), loc de antrenament si formare a monitorilor si competitorilor de nivel inalt, ia in serios fenomenul. „Ne inchipuim deja kite-ul asezat pe orice suport nautic“, sustine Laurent Rumen, unul dintre responsabilii in materie de formare pe probleme de kite. „Am demarat un mic proiect de cercetare“, precizeaza inginerul Paul Iachkine. Obiectivul: „Sa pricepem cum functioneaza“. Pentru ca lucrurile nu sunt asa de simple precum par. „Incercam sa modelizam comportamentele aripii si ale elementului tractat, echipandu-l pe fiecare dintre ele cu un GPS. E teribil de greu de deslusit ce se intampla, explica Iachkine, fiindca aripa se deplaseaza nu doar pe orizontala impreuna cu vasul, ci si pe verticala, ceea ce nu se intampla cu o vela clasica.“


Un pilotaj acrobatic

Kite-ul folosit pentru vase este imprevizibil. De indata ce ambarcatiunea incepe sa inainteze, apare un curent opus (vant viteza) sensului de deplasare. Acesta se combina cu vantul meteorologic, formand vantul aparent. Cu cat curentul este mai mare, cu atat vantul aparent creste in intensitate in partea posterioara, facand ca „fereastra de zbor“ a kite-ului sa se roteasca. Fapt ce presupune o certa maiestrie in materie de pilotaj.

 


FACTS


Kitesurferi & navigatori


Antoine Carretero, unul dintre primii oameni de pe planeta care au pilotat un kite-surf, isi pune si el intrebari in legatura cu comportamentul aripii. Cursurile sale teoretice se articuleaza in jurul unei serii de reprezentari grafice care pun in scena evolutia „ferestrei utile“ pentru navigare in timpul deplasarii, rezultantele fortelor aerodinamice si hidrodinamice...

»
„Ne putem imagina mai multe posibilitati de alunecare, nu neaparat in picioare ci si sezand, pentru una sau mai multe persoane, astfel incat sa deschidem accesul unui public mai larg decat cel al kitesurfului, care ramane o disciplina foarte «sportiva». Trebuie insa sa securizam aripile, pentru ca problema kite-ului ramane aceea de a putea reduce puterea atunci cand vantul se inteteste. Nu se poate strange o parte din velatura, ca pe un vas traditional... Pilotul si ambarcatiunea sa risca sa fie smulsi din apa. Noul concept de aripa, numit bow, ne permite sa eliberam circa 90% din putere“, explica el. Printr-un joc de fire, aripile sunt orientate in asa fel incat sa primeasca mai putin vant. In opinia lui Manu Bertin, trebuie serios continuata faza de proiectare a desenului aripilor, pentru ca ele „nu pot fi aplicate, pur si simplu, pe vasele de cursa, deoarece ar fi nevoie de suprafete mult prea mari si, prin urmare, greu manevrabile in plina mare“.

»
Marii navigatori, detinatori de recorduri, se implica si ei. Pentru Yves Parlier, un marinar care poseda o solida formatie de inginer, interesul tractiunii cu ajutorul unui zmeu este incontestabil: „Daca scoatem cele doua greemente ale hidroplanorului, greutatea lui se diminueaza cu circa 2-2,5 tone; pe de alta parte, structura ii poate fi redusa, pentru ca eforturile aplicate printr-un zmeu sunt considerabil mai mici decat cele ale oricarei vele“.

»
Olivier de Kersauson, un alt entuziast, se gandeste sa aduca zmeul pe trimaranul sau botezat Geronimo: „Am fost foarte interesat de problema atunci cand, in urma cu 15 ani, Manu Bertin mi-a vorbit pentru intaia oara de ea.  Echipa mea lucreaza, in acest moment, la adaptarea unui kite pe un vas multicoca, ale carui posibilitati le cunoastem doar cand evolueaza cu un greement clasic. Cred ca adaptarea nu este nici simpla, dar nici de nerezolvat. Odata stapanita, in vreo trei-patru ani de-acum incolo, vom putea face ocolul lumii“.


Pana si marina comerciala este in fierbere. Ea vede in kite un mijloc de economisire a carburantilor. Compania americana KiteShip lucreaza la definitivarea unui transportor de containere tras de un kite gigantic. De data asta, nu exista chiar nici un risc ca uriasul cargou sa-si ia zborul!