De ce unii oameni nu vor cere niciodată ajutor, chiar dacă sunt epuizați?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Persoanele care vor să facă totul singure nu sunt autoritare și nu au neapărat nevoie de control. Psihologia arată că, în majoritatea cazurilor, ele au învățat încă din copilărie că a depinde de cineva nu este o opțiune sigură.

Eticheta cea mai comună aplicată acestor persoane este că vor să aibă control. Dar psihologii spun că interpretarea este superficială. Ceea ce se ascunde în spatele comportamentului nu este dorința de a-i controla pe ceilalți. Este teama de a avea nevoie de cineva și ca acel cineva să nu fie prezent, potrivit OKDiario.

• Criza gazului provocată de conflictul din Orientul Mijlociu obligă milioane de familii din Asia să gătească…
• „Beta Mum”, noul trend în parenting: mamele renunță la control

Acest sentiment se formează adesea în copilărie. Nu neapărat prin situații extreme. Uneori e suficient un mediu în care ajutorul sosea târziu, era imprevizibil sau în care a cere ceva genera disconfort și vinovăție.

Cu timpul, ideea că e mai bine să faci lucrurile singur încetează să mai fie o alegere. Devine un mod automat de funcționare. Fiecare problemă rezolvată fără ajutor confirmă tiparull. Fiecare situație depășită singur devine o dovadă în plus. Curios este că aceste persoane sunt de obicei epuizate. Și totuși continuă. De ce? Pentru că epuizarea este cunoscută și gestionabilă. Dependența de altcineva nu.

Autosuficiența are un cost care nu e vizibil imediat. Relațiile rămân la un nivel superficial. Nu din lipsă de afecțiune, ci pentru că vulnerabilitatea lipsește. Dacă nu ai niciodată nevoie de nimic, ceilalți nu știu cum să se apropie. În timp, poate apărea o senzație paradoxală: ești înconjurat de oameni, dar nimeni nu e cu adevărat aproape. Iar cei din jur se obișnuiesc și încetează să mai ofere ajutor.

Schimbarea nu e imposibilă, dar poate fi incomodă la început. Nu e nevoie de gesturi mari. E suficient să accepți un ajutor concret fără să-l justifici. Să lași pe cineva să se ocupe de ceva, chiar dacă nu o face exact la fel. Să exprimi o nevoie simplă fără să o analizezi prea mult.

Aceste gesturi mici modifică dinamica și, treptat, pot restructura un tipar dobândit de mic – unul care, în cele din urmă, se dovedește restrictiv și epuizant.