Motivul psihologic pentru care unii oameni devin mai fericiți odată cu vârsta, iar alții nu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Psihologii explică de ce unii oameni devin treptat mai fericiți cu fiecare deceniu, în timp ce alții se „calcifiază” în resentimente: totul se reduce la o schimbare interioară pe care majoritatea nu o face niciodată în mod conștient.

Oamenii care devin mai fericiți pe măsură ce îmbătrânesc nu sunt cei pe care i-ai bănui. Nu sunt cei mai bogați sau cei mai sănătoși. Unii au soți decedați. Alții locuiesc în apartamente mici și conduc mașini vechi. Și totuși, ceva în ei se schimbă în bine, scrie experteditor.com.

• Criza gazului provocată de conflictul din Orientul Mijlociu obligă milioane de familii din Asia să gătească…
• „Beta Mum”, noul trend în parenting: mamele renunță la control

Înțelepciunea convențională spune că fericirea vine din circumstanțe. Găsești slujba potrivită, economisești suficienți bani, rămâi sănătos. Dar cercetările psihologice contrazic această logică.

Circumstanțele externe reprezintă o parte surprinzător de mică din bunăstarea emoțională pe termen lung. Ceea ce face diferența este o schimbare internă pe care majoritatea oamenilor nu o face intenționat. Fie o descoperă prin crize, fie nu o face deloc.

Această schimbare se numește compasiune față de sine. Nu stimă de sine. Nu gândire pozitivă. Compasiunea față de sine este o orientare fundamental diferită față de propria suferință.

Psihologul Kristin Neff, care a studiat acest subiect timp de peste două decenii, o împarte în trei componente: bunătate față de sine în loc de autojudecată, recunoașterea umanității comune în loc de izolare și atenție conștientă în loc de supraidentificare cu gândurile dureroase.

Oamenii amărâți nu aleg amărăciunea. Ei cad în ea din inerție. Fiecare rană neprelucrată devine un verdict. Șeful rău din 1994 nu e o amintire, e o dovadă că lumea e nedreaptă. Copilul care nu sună nu e o sursă de tristețe, e dovada că iubirea trădează întotdeauna.

Fiecare deceniu depune un alt strat de dovezi în acest sens. În cele din urmă, cazul devine incontestabil.

Cercetările confirmă că amărăciunea nu e doar o stare de spirit. Un studiu citat de USA Today a descoperit că gestionarea relațiilor interpersonale dificile poate accelera îmbătrânirea biologică la nivel celular. Oamenii care îți complică viața nu te epuizează doar, te pot îmbătrâni fizic.

În schimb, cei cu o viziune mai blândă asupra propriului proces de îmbătrânire s-au descurcat mai bine cognitiv și fizic, conform unui studiu național pe termen lung. Convingerile nu sunt decorative. Ele restructurează rezultatele.

Calea amară și calea blândă se despart la o singură întrebare, pe care o înfruntăm de sute de ori de-a lungul vieții: voi trata această durere ca dovadă a deficienței mele sau ca dovadă a umanității mele?

Compasiunea față de sine nu șterge regretul. Nu face amintirile dureroase confortabile. Ceea ce face este să lase omul să le poarte fără să se înece în ele.