Cinci întrebări la care oamenii de ştiinţă nu au răspuns

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

De ce căscăm?

Cercetătorii au formulat mai multe teorii despre motivul care ne face să căscăm. Unele dintre acestea, care pot fi confirmate cu ajutorul unor teste în laborator, sunt ceva mai plauzibile decât altele. Oamenii ar căsca pentru a reduce temperatura creierului şi a-i optimiza astfel performanţa. Similar ventilatorului unui computer, căscatul este un mecanism de a ”ventila” şi reporni creierul.

Potrivit acestei teorii, căscatul ar fi contagios pentru a menţine vigilenţa şi siguranţa unui grup. Atunci când un membru al grupului cască, semnalând o slabă performanţă a creierului, întregul grup cască pentru a genera un ”boost” cognitiv colectiv.

Căscatul ar fi contagios, potrivit altei teorii, pe fondul unei empatii subconştiente faţă de cei care cască. Oamenii de ştiinţă nu sunt siguri care variantă este cea corectă.

De ce fac oamenii combustie spontană?

Prima combustie spontană documentată a fost consemnată în secolul al XVII-lea, fiind vorba despre un cavaler italian care a izbucnit în flăcări după ce a băut vin. De-a lungul secolelor au fost raportate în jur de 120 de cazuri de combustie spontană, însă, în multe cazuri fiind vorba despre fumători, acestea au fost atribuite unei surse externe de foc.

O altă teorie ar fi acumularea de metan în intestine şi aprinderea acestuia de un amestec de enzime.

De ce funcţionează efectul placebo?

Atunci când este testat un nou medicament, un grup de control primeşte un placebo, o pastilă fără ingrediente active. De multe ori, însă, persoanele care au primit placebo susţin că simt efectele acestor pastile.

Unele studii au arătat că sănătatea oamenilor care au luat placebo s-a îmbunătăţit obiectiv, efectele pastilelor fiind similare cu cele ale medicamentelor reale.

Alte studii arată că beneficiile ar fi pur subiective. Oamenii cred că se simt mai bine, indiferent de îmbunătăţirea efectivă a stării de sănătate.

Cum funcţionează memoria?

Cercetătorii au crezut o perioadă lungă de timp că memoria este stocată într-un grup de neuroni situaţi fie în hipocampus, fie în neocortex. Anul trecut, oamenii de ştiinţă de la MIT au reuşit să confirme această teorie, determinând mai mulţi şoareci de laborator să ţină minte sau să uite anumite evenimente, activând sau dezactivând neuronii asociaţi memoriei.

Această descoperire este o piesă esenţială a puzzle-ului, însă pentru a accesa o anumită amintire, creierul trebuie să ştie să acceze un anumit grup de neuroni. Felul în care reuşeşte să facă acest lucru rămâne un mister.

De ce se opresc din creştere organele umane?

Fiecare mamifer proneşte de la o singură celulă şi ajunge să ”crească” alte mii de miliarde de celule noi. În general, există un control asupra numărului şi dimensiunii celulelor, a ţesutului şi a organelor, însă uneori ceva se întâmplă şi se poate ajunge la dezvoltarea unei forme de cancer sau la lungimi diferite a membrelor. Oamenii de ştiinţă nu ştiu care este mecanismul de transmitere a semnalul de ”stopare a creşterii” organelor.

Patru proteine par a regla această creştere. Acestea ”călătoresc” pe calea Salvador-Warts-Hippo. Semnale transmise pe această cale opresc creşterea anumitor organe, însă originea lor rămâne un mister pentru oamenii de ştiinţă.

Sursă: Mental Floss