Un nou studiu relatează că temperatura din adânc a dus la formarea unuia dintre cele mai mortale tsunami-uri

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cutremurul de magnitudine 9,2 pe scara Richter şi tsunami-ul care a urmat a omorât mai mult de 250.000 de oameni, fiind unul dintre cele mai distructive tsunami-uri din istorie. Brandon Dugan, geofizician la Colorado School of Mines, a precizat că „(evenimentul) a ridicat multe întrebări, pentru că nu credeam că acela este un loc în care s-ar produce un cutremur cu magnitudinea de 9”, scrie Science News Magazine.

Stratul gros şi stabil de sediment care se găseşte la întâlnirea celor două plăci tectonice ar fi trebuit să amortizeze puterea cutremurului, conform predicţiilor seismologilor; dar cutremurul a ajuns să fie al treilea cel mai puternic cutremur înregistrat.

• Un proces inspirat de păianjeni transformă proteinele din porumb într-un material similar plasticului
• Sucul de roșii și soia reduce inflamația la adulții cu obezitate

Dugan, împreună cu alţi 30 de cercetători, au forat la o adâncime de 1500 de metri sub fundul mării, de unde au extras mostre de sediment adânc.

Analizând modul în care sedimentul se schimbă cu adâncimea poate oferi savanţilor o imagine a proceselor geologice de lângă zona faliei care a provocat cutremurul.

Cercetătorii au observat că salinitatea apei din sediment scade odată cu adâncimea. Deoarece apa de mare care se infiltrează în sediment ar fi sărată, existenţa apei dulci dovedeşte faptul că aceasta a fost eliberată din mineralele sedimentului.

Dugan propune ipoteza conform căreia, pentru zeci de milioane de ani, mineralele au absorbit apa, introducând-o în structura cristalină. Apoi, mai mult sediment a venit deasupra, încălzind mineralele. Creşterea temperaturii a declanşat o transformare chimică în sediment, împingând apa afară din cristalele mineralului în porii dintre granule.

La început, apa eliberată ar fi înmuiat materialul, reducând riscul unui cutremur de magnitudine mare, prin absorbirea vibraţiilor. Pe măsură ce sedimentul se apropia de falie, apa se îndepărta, lăsându-l uscat, casant şi instabil – scenariul perfect pentru un cutremur mare, ceea ce s-a şi întâmplat în acest caz.

Aceste descoperiri se pot aplica şi altor falii cu sediment la fel de gros, precum zona de subducţie din Cascadia din nord-estul Pacificului.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

20 de lucruri pe care nu le ştiai despre cutremure

Cercetătorii au descoperit un nou tip de cutremur. Ar putea fi mult mai devastator decât cele normale

Cel mai mare tsunami din istorie a lovit Alaska

Descoperire uluitoare: bomba tsunami ar fi putut înlocui bomba atomică