Prima pagină Stiinta

Mary Blagg, femeia ce a adus o contribuţie majoră domeniului astronomiei

Oana Bujor 05.06.2018 | ● Vizualizări: 308
Foto arhiva     + zoom
Galerie foto (2)

Femeile au lucrat în domeniul astronomiei de-a lungul multor secole, deseori fără ca munca acestora să fie recunoscută. În secolul XIX, Maria Mitchell a studiat petele solare, a descoperit o cometă, în aceeaşi perioadă Williammina Fleming a recrutat 20 de femei pentru a o ajuta să analizeze fotografiile cu stele obţinute în cadrul Observatorului Colegiului Harvard.

Una dintre femeile ce au jucat un rol important în domeniul astronomiei a fost Mary Adela Blagg, născută în 1858 în oraşul Cheadle din  Marea Britanie. Conform Atlas Obscura, Mary ieşea rareori din casă, era pasionată de şah şi apela deseori la cărţile fratelui său pentru a-şi potoli fascinaţia pentru matematică. 

Blagg a descoperit astronomia abia la vârsta de 50 de ani, atunci când a luat parte la o prelegere a astronomului J.A. Hardcastle. Acesta lucra cu matematicianul Samuel Arthur Saunder pentru a deduce poziţia craterelor lunare prin intermediul imaginilor realizate în Paris. 

Sistemul Solar este vast, iar oamenii au încercat din timpuri îndepărtate să denumească stelele şi constelaţiile pentru a putea urmări mişcările planetelor, însă un singur corp ceresc i-a fascinat pe astronomi pentru o bună perioadă de timp, Luna. 



Williamina Fleming şi alte femei în timp ce lucrau în cadrul Observatorului Colegiului Harvard în 1800 - Credit: Public Domain

Selenografia, studiul suprafeţei Lunii, a devenit populară la începutul anului 1600, când cercetătorii au început să observe şi să descrie satelitul natural al Pământului cu ajutorul telescopului. Anterior telescoapelor puternice şi a sateliţilor, cercetătorii creau propriile hărţi şi denumeau după cum doreau formele de relief observate. De exemplu, un anume crater ar fi putut avea trei nume, astfel compararea observaţiilor nu putea fi realizată. Din 1905, Sauder a propus comunităţii britanice de astronomie standardizarea. Cercetătorii ce păstraseră legătura cu Blagg şi cunoşteau modul meticulos prin care aceasta observa satelitul natural. 

Astfel, după formarea Comitetului Nomenclaturii Lunare în 1907, Sauder şi Blagg au studiat hărţi ale Lunii create anterior şi au reuşit să realizeze o listă cu nume. Deşi procesul a fost încetinit de moartea lui Sauder în 1912, lista celor doi a fost publicată un an mai târziu. Blagg nu a beneficiat de baze de date digitale, însă a fost dedicată atenţiei la detalii. Munca sa nu s-a oprit doar la studierea Lunii, ci şi a stelelor variabile. Ea a fost printre primele cinci femei alese în cadrul Societăţii Astronomice Regale în 1916. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: 

 
 
 

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI