A fost creată o nouă metodă de identificare a oxigenului în atmosfera exoplanetelor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Căutarea vieţii extraterestre se dovedeşte a fi un domeniu de studiu extrem de interesant, dar care avansează greoi din cauza faptul că oamenii de ştiinţă se află în căutarea a ceva despre care nu ştiu cum arată sau ce urme lasă. Una din „scurtăturile” cercetătorilor include căutarea biosemnăturilor asemănătoare vieţii pe planeta noastră, unul dintre aceste indicii ale vieţii este oxigenul. Totuşi, într-un Univers infinit, evident că există planete care prezintă o cantitate mare de oxigen în atmosfera lor, fără a găzdui în mod natural viaţă.

„Oxigenul este una dintre cele mai interesante molecule de detectat din cauza legăturii sale cu viaţa, dar nu putem şti dacă viaţa este singura cauză a oxigenului dintr-o atmosferă. […] Această tehnică ne va permite să găsim oxigen în planete cu viaţă dar şi cele fără viaţă”, explică dr. Edward Schwieterman, expert în astrobiologie, citat de către Phys.

• O structură mamut descoperită în spațiul îndepărtat sfidează tot ce știm despre Cosmos
• „Soarta Pământului depinde de un echilibru delicat”: Cum ar putea supraviețui Terra după moartea Soarelui?

Cercetătorii de la Universitatea California- Riverside (UC Riverside) au creat o o metodă care va fi folosită de către Telescopul Spaţial James Webb şi care ar putea fi folosită pentru a face distincţia între planetele locuite şi cele nelocuite. Această metodă foloseşte semnale produse de către moleculele de oxigen care se ciocnesc.

„Înainte de studiul nostru, se credea că niveluri de oxigen similare cu cele de pe Pământ ar fi nedetectabile cu telescopul Webb”, explică dr. Thomas Fauchez, cercetător al Centrului pentru Zbor Spaţial Goddard şi autor principal al studiului. Acesta mai adaugă: „Acest semnal al oxigenului este cunoscut încă de la începutul anilor 1980 din studiile atmosferice ale Pământului, dar nu a fost niciodată folosit pentru cercetarea exoplanetelor”.

Studiul a fost publicat în Nature Astronomy.

Citeşte şi: