Depozitele mari de metal din craterele Lunii oferă indicii asupra locului de origine a satelitului nostru natural

Viața pe Pământ nu ar fi posibilă fără satelitul nostru natural, Luna. Aceasta păstrează axa de rotație a Terrei stabilă, care la rândul său controlează anotimpurile și reglează clima. Totuși, există o dezbatere aprinsă asupra modului în care Luna s-a format.

Ipoteza populară spune că Luna s-a format prin coliziunea unui corp de mărimea lui Marte cu scoarța superioară a Pământului, care duce lipsă de metale. Însă, noi cercetări sugerează că subsolul Lunii este mai bogat în metale decât s-a crezut inițial, astfel oferind noi indicii care ne-ar putea contesta înțelegerea asupra procesului său de formare.

• De ce dormitul mai mult în weekend poate fi sănătos?
• De ce oamenii care sforăie nu se trezesc din cauza propriului zgomot?

Un studiu publicat în Earth and Planetary Science Letters oferă noi detalii despre compoziția prafului găsit pe fundul craterelor de pe Lună. Oamenii de știință au folosit un sistem radar pentru a obține imagini și caracteristici ale acestui praf fin. Cercetătorii au concluzionat că subsolul Lunii ar putea fi mai bogat în metale (oxid de fier și de titan) decât s-a crezut inițial.

Depozite semnificative de metal descoperite în craterele Lunii

Potrivit oamenilor de știință, praful fin de pe fundul craterelor Lunii este, de fapt, compus din materiale aduse la suprafață în timpul impactului Lunii cu meteoriți. Atunci când au comparat conținutul din craterele mari și adânci cu cel din craterele mici, echipa de cercetători a descoperit concentrații mai mari de metal în craterele mai adânci.

Așadar, ce legătură are asta cu înțelegerea noastră generală asupra Lunii? Ipoteza tradițională este că în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani o coliziune s-a produs între Terra și o protoplanetă de mărimea lui Marte, numită Theia. Mare parte din comunitatea științifică este de părere că acea coliziune a propulsat în orbită o bucată mare din scoarța superioară lipsită de metale a Pământului. Astfel, în cele din urmă, Luna s-a format.

Cum s-a format satelitul nostru natural, Luna

Noile cercetări oferă detalii despre o parte din Luna care nu a fost studiată foarte atent. Totuși, ar putea exista o concentrație mult mai mare de metal ascunsă adânc în subsol. Oamenii de știință spun că este posibil ca diferența dintre cantitatea de fier din scoarța Pământului și cea a Lunii să fie și mai mare decât s-a crezut anterior, potrivit Science Daily.

Faptul că Luna noastră ar putea fi mai bogată în metale decât Terra schimbă noțiunea că porțiuni din scoarța Pământului au fost aruncate în orbită. O concentrație mai mare de depozite de metal ar putea însemna că alte ipoteze privind formarea Lunii ar trebui explorate. Coliziunea cu Theia ar fi putut fi mult mai devastatoare pentru Pământului timpuriu, cu bucăți mult mai mari fiind aruncate în orbită. O altă posibilitate este că acea coliziunea a avut loc atunci când Terra încă era tânără și acoperită de un ocean de magmă.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Astronauții misiunii Artemis vor explora Luna la pas

În anul 1100, Luna a ”dispărut” de pe cer. Oamenii de ştiinţă au aflat în sfârşit de ce

O bucată din Lună, scoasă la vânzare, iar suma nu este deloc mică

Luna emite pulsuri de lumină şi nimeni nu ştie de ce