Sunetul aurorelor, un mister care a nedumerit omenirea sute de ani. Cât de adevărat este?

Este un mister care a nedumerit oamenii de-a lungul secolelor. Ar putea luminile fantastice ale aurorelor boreale să producă un sunet perceptibil?

Produse de interacțiunile particulelor solare cu molecule de gaz din atmosfera Pământului, aurorele apar de obicei în apropiere de polii planetei, acolo unde câmpul magnetic este cel mai pronunțat. Relatări despre aurore care produc un sunet sunt, totuși, destul de rare, iar oamenii de știință au negat aceste informații de-a lungul anilor.

• Test de cultură. Care fasole este toxică atunci când este mâncată crudă?
• JWST a descoperit o galaxie spirală asemănătoare Căii Lactee undeva unde nu ar trebui să existe

Însă, un studiu finlandez din 2016 a susținut că a confirmat în sfârșit faptul că luminile nordice produc cu adevărat un sunet sesizabil de urechea umană. O înregistrare făcută de unul dintre cercetătorii implicați în studiu chiar susținea că a surprins sunetul făcut de luminile captivante la 70 de metri deasupra solului.

Totuși, mecanismul din spatele sunetului rămâne oarecum misterios, la fel ca și condițiile care trebuie să fie prezente pentru ca sunetul să fie auzit.

Sunetul aurorelor, subiectul unor dezbateri aprinse în primele decenii ale secolului XX

Sunetul aurorelor a fost subiectul unor dezbateri aprinse în primele decenii ale secolului XX, atunci când au apărut relatări despre sunetul care însoțea uneori luminile fascinante de pe cer.

Martorii vorbeau despre trosnituri aproape imperceptibile în timpul spectacolelor deosebit de violente ale luminilor nordice. La începutul anilor 1930, spre exemplu, mărturiile au început să apară în cotidianul The Shetland News din Insulele Shetland, asemănând sunetul luminilor nordice cu „o mătase care foșnește”.

Aceste povești au fost confirmate de mărturii similare din regiunile de nord ale Canadei și Norvegiei. Totuși, comunitatea științifică nu a fost convinsă, mai ales luând în considerare faptul că foarte puțin exploratori au susținut că au auzit aceste zgomote. Așadar, fizicieni și meteorologi renumiți au rămas sceptici, refuzând să dea crezare relatărilor despre sunetul aurorelor și considerându-le doar niște simple legende și iluzii auditorii.

Chiar și așa, cel mai important expert în aurore din secolul XX, Carl Størmer, a publicat mărturiile scrise de doi dintre asistenții săi care au susținut că au auzit aurorele, astfel adăugând un grad de legitimitate la volumul impresionant de relatări personale.

Mișcarea luminilor nordice influențează câmpul magnetic al Pământului

Răspunsul la acest mister a fost sugerat în 1923 de către Clarence Chant, un astronom canadian renumit. Acesta a argumentat că mișcarea luminilor nordice influențează câmpul magnetic al Pământului, astfel provocând schimbări în electrificarea atmosferei, chiar la distanțe semnificative.

Această electrificare produce un trosnet mult mai aproape de suprafața Pământului atunci când se întâlnește cu obiecte de la sol. Acest fenomen ar putea avea loc pe hainele sau ochelarii martorului sau chiar în obiectele din jur, cum ar fi brazii sau fațadele clădirilor.

Teoria lui Chant se potrivește cu multe dintre relatările despre sunetul aurorelor, fiind confirmată și de cazurile ocazionale despre mirosul ozonului în timpul apariției luminilor nordice, potrivit Live Science.

Cu toate acestea, studiul lui Chant din anii 1920 a trecut neobservat, fiind recunoscut abia în anii 1970 atunci când doi fizicieni au reanalizat istoria fenomenului. Astăzi, teoria lui Chant este acceptată de oamenii de știință, deși continuă să existe unele dezbateri despre modul exact în care funcționează mecanismul care produce sunetul.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Imagini care te lasă fără cuvinte. Aurorele sau luminile polare, văzute de pe Stația Spațială Internațională

Un mister al aurorelor de pe Jupiter a fost în sfârșit elucidat după 40 de ani

Aurore ultraviolete, observate pentru prima oară în jurul unei comete

Strălucire misterioasă deasupra Europei, observată de astronauții Stației Spațiale Internaționale