Ar putea oamenii să supraviețuiască pe planeta Arrakis din seria SF Dune?

Dune, seria epică de cărți științifico-fantastice scrise de Frank Herbert, acum o producție cinematografică, are loc în viitorul îndepărtat pe o planetă deșertică numită Arrakis. Herbert a descris în detaliu o lume care, la prima vedere, pare atât de reală încât ne-am putea imagina că putem trăi acolo.

Totuși, dacă o astfel de lume ar exista, cum ar fi de fapt viața oamenilor acolo? Așadar, oamenii de știință au simulat clima de pe Arrakis pentru a afla răspunsul la această întrebare.

• Poluarea cu metan, acum mai ușor de observat ca niciodată din spațiu
• Musculițele care zboară în jurul fructelor nu sunt muște de fructe. Cum să scăpăm de ele?

Cărțile și filmul descriu o planetă cu un soare nemilos și peisaje dezolante cu nisip și roci. Cu toate acestea, pe măsură ce te apropii de regiunile polare, spre orașele Arrakeen și Carthag, clima din povestea SF începe să se schimbe în ceva ce ar putea fi considerat mai locuibil.

Totuși, modelul cercetătorilor spune o poveste diferită. În modelul lor, cele mai calde luni de la tropice ajunge la 45 grade Celsius, iar cele mai reci luni nu scad mai mult de 15 grade Celsius.

Ar putea oamenii să supraviețuiască pe o astfel de planetă deșertică?

Cele mai extreme temperaturi apar în regiunile polare și de latitudine mijlocie. Aici, vara poate ajunge la 70 grade Celsius, iar iernile sunt la fel de extreme, atingând temperaturi de până la minus 40 grade Celsius în zonele de latitudine mijlocie și minus 75 grade Celsius la poli.

Seria SF mai spune că nu există ploaie pe Arrakis. Totuși, modelul oamenilor de știință sugerează că există cantități foarte reduse de precipitații, limitate la latitudini mai mari vara și toamna, și doar în munți sau pe platouri. Ar putea exista nori la tropice și la latitudinile polare, care variază de la anotimp la anotimp.

Ar putea oamenii să supraviețuiască pe o astfel de planetă deșertică? În primul rând, ar trebui să presupunem că oamenii din carte împărtășesc aceleași toleranțe termice cu oamenii din ziua de azi.

Dacă asta ar fi adevărat, atunci tropicele ar fi cea mai locuibilă regiune. Având în vedere că acolo există foarte puține umiditate, temperaturile WBT, măsurătoare a caracterului locuibil ce combină temperatura și umiditatea, nu sunt niciodată depășite.

Herbert a scris primul roman din seria Dune în 1965

Zonele din latitudinile mijlocii, acolo unde trăiesc cei mai mulți oameni de pe Arrakis, sunt de fapt cele mai periculoase din punct de vedere al căldurii. În zonele de șes, temperaturile medii lunare depășesc adesea 50 – 60 grade Celsius, maximul zilnic fiind chiar mai crescut. Astfel de temperaturi ar fi mortale pentru oameni, potrivit Science Alert.

Planeta devine, de asemenea, foarte rece în afara zonelor de la tropice, temperaturile de pe timpul iernii ajungând intolerabile fără tehnologie. Orașe precum Arrakeen și Carthag ar suferi din cauza stresului termic, atât de la căldură cât și de la frig, precum o versiune extremă a Siberiei de pe Pământ, care poate avea atât veri insuportabil de calde cât și ierni crunte.

Este important de precizat faptul că Herbert a scris primul roman din seria Dune în 1965, cu doi ani înainte ca laureatul Nobel Syukuro Manabe să-și publice primul model climatice. Astfel, Herbert nu a avut avantajul supercomputerelor moderne.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un baston inteligent folosește tehnologia de la vehicule autonome pentru a ghida oamenii nevăzători

A fost găsită proteina care ar putea ajuta oamenii să-și șteargă amintirile urâte

Oamenii consumau tutun în urmă cu cel puțin 12.000 de ani, mult mai devreme decât se știa

Celule vii și funcționale ale creierului, printate 3D de oamenii de știință în laborator