Este fericirea scrisă în genele noastre sau contează și alți factori? Iată ce spune știința

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Industria self-help este în floare, fiind alimentată de tot mai multe studii despre psihologia pozitivă, adică știința care îi face pe oameni să prospere.

În același timp, anxietatea, depresia și autovătămarea continuă să atingă cote alarmante în toată lumea. Așadar, suntem sortiți să fim nefericiți, în ciuda avansurilor semnificative făcute în psihologie?

Potrivit unui articol influent publicat în Review of General Psychology în 2005, 50% din fericirea oamenilor depinde de gene, 10% depinde de circumstanțe și 40% depinde de „activitatea intențională” (adică, dacă gândești pozitiv sau nu).

Această așa-numită diagramă a fericirii a permis acoliților psihologiei pozitive să-și decidă propria traiectorie spre fericire. Însă, mesajul ascuns este că dacă ești nefericit, atunci este vina ta.

Diagrama fericirii a fost intens criticată

Diagrama fericirii a fost intens criticată pentru că este bazată pe prezumții genetice care au fost între timp discreditate. Timp de zeci de ani, cercetătorii în genetică comportamentală au desfășurat studii cu gemeni și au stabilit că între 40 și 50% din variația fericirii lor a fost explicată prin genetică, tocmai de aceea procentul a apărut în diagrama fericirii.

Genetica comportamentală folosește o tehnică de statistică pentru a estima componentele genetice și de mediu bazându-se pe rudenie, de aici și folosirea gemenilor în studii.

Însă, aceste cifre au presupus că atât gemenii identici cât și cei fraterni cresc în același mediu, o presupunere care nu este decât apă de ploaie.

Reacționând la criticile primite pentru articolul din 2005, aceeași autori au elaborat o lucrare în 2019 care a introdus o abordare mai nuanțată despre efectul geneticii asupra fericirii, fapt ce a recunoscut interacțiunile între genetică și mediu.

Natura și educația sunt interdependente și se afectează reciproc în mod constant

Natura și educația (teoria „nature versus nurture”) nu este independentă una față de cealaltă. Dimpotrivă, genetica moleculară, studiul structurii și funcțiilor genelor la nivel molecular, arată că natura și educația se influențează reciproc în mod constant.

Genele influențează comportamentul care ajută oamenii să-și aleagă mediul. Spre exemplu, extroversiunea moștenită de la părinți ajută copiii să-și construiască grupurile de prieteni, scrie Science Alert.

În aceeași măsură, mediul schimbă expresia genelor. Spre exemplu, atunci când femeile însărcinate au fost expuse la foamete, genele bebelușilor s-au schimbat, astfel rezultând schimbări chimice care inhibă producția unui factor de creștere. Asta a rezultat în bebeluși născuți mai mici decât de obicei și cu afecțiuni precum boli cardiovasculare.

Natura și educația sunt interdependente și se afectează reciproc în mod constant. Tocmai de aceea, doi oameni crescuți în același mediu pot răspunde diferit la acesta, ceea ce înseamnă că presupunerile geneticii comportamentale în privința unui mediu egal nu mai sunt valide.

Fericirea oamenilor depinde de „sensibilitatea ambientală”

Mai mult, fericirea oamenilor depinde de „sensibilitatea ambientală”, sau capacitatea de schimbare. Unii oameni sunt susceptibili la mediul lor, astfel că își pot schimba semnificativ gândurile, emoțiile și comportamentul ca reacție la evenimente negative sau pozitive.

Așadar, atunci când participă la un workshop despre wellbeing sau citesc o carte de psihologie pozitivă, acești oameni pot fi influențați și pot trece prin schimbări semnificative în comparație cu alții, iar acestea pot dura mai mult.

Totuși, nu există o intervenție de psihologie pozitivă care poate funcționa pentru toți oamenii pentru că noi suntem la fel de unici precum ADN-ul nostru, astfel că avem capacități diferite pentru starea de bine și fluctuațiile sale de-a lungul vieții.

Genetica nu determină cine suntem. Ce contează cu adevărat?

Așadar, suntem destinați să fim nefericiți? Unii oameni s-ar putea strădui mai mult pentru a-și îmbunătăți starea de bine față de alții, iar acele eforturi ar putea însemna că acei oameni vor continua să fie nefericiți pentru perioade mai lungi de timp. În cazuri extreme, acei oameni ar putea să nu aibă parte niciodată de niveluri crescute de fericire.

Totuși, alți oameni care au o plasticitate genetică mai mare, adică sunt mai sensibili la mediul lor și au capacitate mai crescută pentru schimbare, ar putea să-și îmbunătățească starea de bine și chiar să prospere dacă adoptă un stil de viață sănătos și aleg să trăiască și să profeseze într-un mediu care le crește fericirea și le permite să prospere.

Însă, genetica nu determină cine suntem, chiar dacă joacă un rol semnificativ în starea noastră de bine. De asemenea, contează și alegerile pe care le facem în privința locului în care trăim, cu cine trăim și cum ne trăim viețile, fapt ce afectează atât fericirea noastră cât și fericirea generațiilor viitoare.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O viață bună nu trebuie neapărat să fie una fericită și nu va fi întotdeauna plăcută

„Medicamentele” pe care orice medic ar trebui să le recomande pentru o viață mai sănătoasă și mai fericită

Ce ne face fericiți? Un studiu susține că moștenirea genetică

Trei moduri prin care putem să fim mai fericiți