Contactul prelungit cu bacteria Antrax i-a ajutat pe europeni să devină mai rezistenți împotriva bolii
O nouă cercetare de la Cornell College of Veterinary Medicine a dezvăluit modul în care oamenii au dezvoltat o rezistență mai mare împotriva infectării cu bacteria Antrax de mai multe ori de-a lungul istoriei: atunci când au dezvoltat o dietă ce conținea mai multe rumegătoare și când practicile agricole au început să fie mai des utilizate.
Antraxul a atras atenția tuturor atunci când a fost folosit în atacuri de bioterorism în 2001, dar boala a fost prezentă la oameni pentru mult mai mult timp, scrie Science Daily.
De-a lungul mileniilor, oamenii și antraxul au evoluat împreună. Potrivit unui studiu din Nature Communications, făcut în laboratorul lui Charles Danko, acest lucru a dus la faptul că oamenii, în special cei de origine europeană, să aibă mai puțini receptori pentru antrax care permit bolii să se instaleze în organism.
„Am găsit dovezi ale mai multor stadii de adaptare la oameni, care este unul dintre cele mai importante aspecte ale descoperirii noastre”, a spus Danko, profesor de Știința și Tehnologia Vieții.
Bacteria Antrax putea fi găsită cu preponderență la rumegătoare
Principala gazdă pe care o are bacteria antrax sunt rumegătoarele precum bovinele și oile. Animalele care pasc inhalează sporii bacteriei, se infectează și mor din cauza toxinelor produse de aceasta. Carcasa în descompunere duce bacteriile înapoi în sol și vegetație, repetând ciclul.
Modul în care oamenii s-au intercalat în această afacere gazdă-patogen nu a fost complet clar până când echipa Danko a început să cerceteze tiparele genetice.
Lauren Choate, fost doctorand al laboratorului Danko și în prezent bursier în genomică la Clinica Mayo, a explorat secvențele genomice de la multe specii examinând atât bazele de date existente ale populației umane, cât și desfășurând experimente pe mostre de primate umane și non-umane.
Ea a descoperit că expresia genei pentru receptorul 2 al toxinei antrax (ANTXR2), care permite accesul toxinei în celulele gazdă, a fost abundentă în arborele genealogic al mamiferelor, inclusiv primate.
Europenii erau mai puțin pasibili de a contracta boala
Nu a fost cazul când a fost vorba de oameni. „Gena ANTXR2 este destul de restrânsă în nivelul său de expresie de peste 100 de milioane de ani de evoluție. Dar la oameni am văzut această scădere mare și asta a făcut-o atât de interesantă pentru noi”, a spus Danko.
În esență, era vorba de legea lui Darwin: în zorii apariției oamenilor în Africa sub-sahariană, culturile de vânători-culegători au început să mănânce din ce în ce mai multe rumegătoare, întâlnind bacteria antrax mai regulat decât strămoșii lor primate.
Boala i-ar fi distrus pe mulți dintre acești oameni timpurii, lăsând supraviețuitori care aveau o rezistență genetică naturală la antrax, adică mai puțini receptori pentru acesta.
Apoi laboratorul a analizat expresiile genetice ale diferitelor populații umane, inclusiv cele de origine europeană, chineză, japoneză și yoruba (un grup etnic african sub-saharian).
Ei au descoperit că, în timp ce toți au arătat o reducere a expresiei receptorilor antraxului în comparație cu majoritatea mamiferelor, grupul european a avut o reducere și mai mare; o reducere a expresiei a însemnat un risc redus ca bacteriile antraxului să se instaleze.
Aceasta întărește observațiile conform cărora europenii par a fi mai puțin sensibili la antrax în comparație cu africanii sau asiaticii.
„Descoperirea noastră arată că există dovezi genetice că europenii au fost în contact cu antrax pentru o perioadă mai lungă de timp”, a spus Danko, permițând acelei populații să construiască o imunitate naturală împotriva bolii datorită selecției naturale.
Boala generată de bacteria Antrax este legată de practicile agricole ale oamenilor
Aceasta este legată de migrația umană și practicile agricole. De exemplu, Anglia a fost mult timp afectată de „boala sortatorului de lână”, cauzată de inhalarea sporilor de antrax de către oamenii din clasa muncitoare care sortau lâna în anii 1800.
În cele din urmă, studiul echipei Danko a oferit informații despre modul în care evoluția moleculară a expresiei genelor poate duce la diferențe în lumea reală în ceea ce privește rezistența la boli.
Următorii pași în cercetare ar putea merge în mai multe direcții. „Ar fi interesant să vedem impactul răspândirii antraxului asupra altor populații umane, care au fost mai izolate din punct de vedere istoric, și dacă aceasta imită evoluția pe care am găsit-o în studiul nostru”, a spus Choate.
Alte căi de cercetare pot presupune găsirea secvențelor exacte de ADN care stau la baza expresiilor genetice sau căutarea altor coevoluții gazdă-patogen.
Vă recomandăm să citiți și:
Planta medicinală care ar fi la fel de eficientă precum ibuprofenul
Dieta care contribuie la o performanță cognitivă mai bună. Ce presupune
Aspirina ar putea ajuta la tratarea cancerului de sân agresiv