NASA a confirmat descoperirea a 5.000 de lumi în afara Sistemului Solar

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În ianuarie 1992, două corpuri cosmice au schimbat pentru totdeauna galaxia noastră, fiind descoperite primele exoplanete.

A fost pentru prima dată când am obținut dovezi cu privire la existența planetelor în afara Sistemului Solar, numite exoplanete. Acestea orbitau o stea străină – două lumi pietroase care se roteau în jurul unei stele, la o distanță de aproximativ 2300 de ani lumină, conform Science Alert.

În prezent, la doar 30 de ani distanță, numărul a crescut considerabil. Data de 21 martie a marcat momentul confirmării oficiale a existenței a peste 5.000 de exoplanete. Mai exact, 5.005 de exoplanete sunt acum documentate în arhiva NASA, fiecare dintre aceste corpuri cerești având propriul lor set de caracteristici.

Peste 5000 de planete descoperite în afara Sistemului Solar

Fiecare dintre aceste planete a a fost identificată folosindu-se metode specifice de analiză, detaliile fiind surprinse în cadrul unui studiu cuprinzător. Cu toate acestea, încă mai sunt suficient de multe lucruri de descoperit, suficiente pentru un nou studiu, cu atât mai mult cu cât acum există instrumente precum Telescopul Spațial James Webb și viitorul Telescop Spațial Nancy Grace Roman.

„Nu este un simplu număr”, spune astronomul Jessie Christiansen de la Institutul de Știință Exoplanetară al NASA, din cadrul Caltech. „Fiecare dintre acestea reprezintă o lume nouă, o planetă complet nouă. Sunt entuziasmată pentru fiecare dintre acestea pentru simplul fapt că nu știm nimic despre ele”.

Primele două lumi confirmate vreodată, descoperite de astronomii Alexandr Wolszczan și Dale Frail, erau exoplanete de 4,3, respectiv 3,9 ori mai mici decât masa Pământului, rotindu-se în jurul unei stele moarte cunoscută ca pulsar de milisecundă.

O a treia exoplanetă mult mai mică a fost descoperită orbitând o stea și care de atunci, din 1994, poartă denumirea de Lich. Exoplanetele au fost denumite Poltergeist, Phobetor și Draugr.

Descoperirea indică faptul că galaxia era plină de astfel de corpuri cerești

Pulsarii sunt un tip de stele neutronice: miezurile moarte ale stelelor masive acea și-au pierdut cea mai mare parte din masă, pentru ca mai apoi să se prăbușească sub propria gravitație. Procesul acestora de formare este destul de extrem și implică de cele mai multe ori explozii de amploare.

„Dacă poți găsi planete în jurul unor stele neutronice, atunci acestea se pot să fie oriunde”, spune Wolszczan. „Procesul de producere al planetelor trebuie să fi fost unul masiv”.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Tehnica folosită pentru identificarea acestor exoplanete s-a bazat pe sincronizarea obișnuită a pulsațiilor stelei, care sunt modificate foarte puțin de influența gravitațională a corpurilor aflate pe orbită. Tehnica este restricționată la pulsari, nefiind potrivită pentru stele din secvența principală care nu au pulsații de milisecundă.

Cu toate acestea,  astronomul William Borucki de la NASA a descoperit metoda de tranzit, care poate identifica scăderi slabe, regulate în lumina stelelor, pe măsură ce o exoplanetă trece prin spațiul dintre punctul de observare și steaua gazdă.

Potențiale noi exoplanete așteaptă să fie confirmate

Telescopul Spațial Kepler, lansat în 2009, a contribuit cu peste 3000 de exoplanete confirmate la această listă și cu alte 3000 de posibile candidate care așteaptă să fie confirmate.

Alături de metoda de tranzit, astronomii au posibilitatea de a studia efectul gravitațional pe care exoplanetele îl exercită asupra stelelor gazdă ale acestora. Pe măsură ce obiectul orbitează un centrul de gravitație mutual, o stea pare să „vibreze” pe loc, modificând lungimea de undă a luminii.

Mai mult decât atât, dacă știi care este masa unei stele, poți studia cât din aceasta „se clatină” pentru corelând cu masa exoplanetei. Iar dacă ai știință despre cât de strălucitoare este o stea, poți deduce mărimea acestei exoplanete. Acesta este modalitatea prin care se știe că în afara Universului există unele exoplanete foarte diferite de cele pe care le avem aici.

Exoplanetele fierbinți de tipul lui Jupiter sunt gigante de gaz cu mărimi inimaginabile aflate pe orbite foarte apropiate de stelele lor, proximitatea aceasta cauzând temperaturile exoplanetei – care de multe ori pot să fie chiar mai ridicate decât cele ale stelei în sine.

Studierea directă a exoplanetelor este dificilă

Exoplanetele de tipul lui Neptun ocupă mărimea și masa dintre Pământ și Neptun. Pentru acestea există posibilitatea de a fi locuite. Mai sunt de asemenea și super Pământuri, care sunt similare planetei noastre, dar cu o masă de câteva ori mai mare.

Studierea în mod direct a exoplanetelor reprezintă un proces dificil – sunt mici, opace, aflate la distanțe foarte mari și cel mai adesea în apropierea unei stele strălucitoare a cărei lumină alungă orice ar putea reflecta exoplaneta. Încă mai sunt o mulțime de lumi dincolo de capabilitățile actuale de detectare.

„Sunt foarte mulțumit de ceea ce se poate găsi în spațiu”, comentează Borucki. „Nici unul dintre noi nu s-a așteptat la o asemenea varietate de sisteme planetare. Este pur și simplu fenomenal”.

Vă mai recomandăm și:

Un sistem solar din ”vecinătatea” noastră cosmică prezintă condiții favorabile vieții

Cele șapte lumi din Sistemul Solar în care ar putea exista viață

Cum au reușit astronomii să piardă trei exoplanete?

Noi fotografii uluitoare cu suprafața lui Marte dezvăluie trecutul misterios al planetei