Studiul Dunedin, care urmărește 1.000 de oameni de la naștere, a împlinit 50 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În 1972, un cercetător dintr-un oraș mic din partea de sud a Noii Zeelande și-a propus să urmărească dezvoltarea, sănătatea și comportamentul a peste 1.000 de nou-născuți până la vârsta de 3 ani, fără să realizeze pe atunci că, în următorii 50 de ani, studiul Dunedin se va transforma într-unul dintre cele mai importante studii longitudinale din lume.

Însă studiul Dunedin nu s-a oprit la 3 ani, ci a continuat, urmărind viețile participanților de la naștere până la vârsta adultă și creând un corp cuprinzător de date care a generat peste 1.300 de lucrări de cercetare, rapoarte și cărți evaluate inter pares.

Data de 1 aprilie a marcat cea de-a 50-a aniversare a studiului multidisciplinar de cercetare în domeniul sănătății și dezvoltării. Studiul are unele limitări din perspectivă internă: cohorta reflectă Dunedinul anilor 1970 și nu Noua Zeelandă, mai diversă din punct de vedere etnic, din 2022; dar surprinde un grup de oameni care au crescut în tot felul de gospodării, notează The Guardian.

În ce constă studiul Dunedin?

Fondat de dr. Phil A. Silva în 1972 și aflat acum sub conducerea profesorului Richie Poulton, studiul Dunedin continuă cu puțin sub 1.000 de membri, care rămân complet anonimi pentru toată lumea, cu excepția cercetătorilor; și toți acești membri vor împlini 50 de ani pe parcursul următoarelor 12 luni.

La fiecare câțiva ani, încă de când s-au născut, participanții la studiu se întorc la centrul de cercetare al Universității Otago, din Dunedin, zburând din toată lumea pentru a petrece câteva zile în care le va fi examinată sănătatea mintală și fizică.

Nimic nu este trecut cu vederea, de la sănătatea dentară la sănătatea cardiovasculară, de la comportamentul sexual la relații și stilul de viață.

„Este incredibil de important să recunoaștem adevărații eroi ai studiului, care sunt membrii acestuia. Ei fac asta cu motivul principal că ar putea ajuta alți oameni”, spune Poulton, care s-a alăturat echipei în 1985.

Despre delincvența juvenilă

În acea etapă, membrii studiului deveneau adolescenți, iar munca condusă de profesorul Terrie Moffitt evolua într-o lucrare despre comportamentul antisocial la adolescenți, o parte a cercetării care a devenit cea mai citată teorie în criminologie.

„Atât de multe țări folosesc acel document din 1993 ca o justificare pentru reformarea sistemului de justiție pentru minori, astfel încât să fie mai puțin punitiv și mai susținător pentru tinerii infractori”, spune Moffitt.

Datele au arătat, de asemenea, că maltratarea copiilor poate duce la niveluri sistematic mai ridicate de inflamație la nivelul întregului corp și la un risc crescut de depresie, spune Poulton. „Inflamația este un marker al riscului pentru tot felul de alte boli fizice”, a adăugat el.

„Copiii expuși la experiențe psihosociale adverse au anomalii emoționale, imunitare și metabolice durabile care contribuie la explicarea riscului lor crescut de boli legate de vârstă”, se arată în lucrare.

Un studiu ce evoluează constant

Pe măsură ce au trecut anii, a evoluat și expertiza de care aveau nevoie cercetătorii pentru a ține pasul cu noile etape de viață ale membrilor studiului.

Pe când erau adolescenți, era vorba de droguri și alcool, sex riscant și încălcarea legii; a trebuit să devenim experți în asta, dar apoi ei au crescut și situația s-a schimbat. Apoi a trebuit să devenim experți în modul în care își aleg un partener, cum decid să aibă copii și când să aibă primul copil. Acum că vor avea 50 de ani, studiem cum se pregătesc pentru bătrânețe”, spune Moffitt, care încă este director asociat.

Cercetarea se va schimba, de asemenea, pentru a reflecta schimbările din societate, inclusiv aprofundarea în zona spinoasă a coeziunii sociale sau ceea ce face ca comunitățile și societățile să rămână împreună și de ce, pe tot globul, acestea sunt tot mai unite.

Coeziunea socială

„Ne-am gândit, ei bine, avem o mulțime de informații despre aproape orice, dar încă nu avem o măsurătoare bună de coeziune socială”, spune Poulton.

Având în vedere acest lucru, echipa va dezvolta acum o metodă pentru înțelegerea a ceea ce stă la baza comportamentului coeziv din punct de vedere social.

Într-o sincronizare fericită, ultima evaluare a fost făcută în 2019, chiar înainte de apariția pandemiei. Dar nedorind să rateze o oportunitate, echipa i-a contactat pe membri în 2021, pentru a-i intervieva despre experiența lor cu pandemia și planurile lor de a se vaccina, datele urmând să fie publicate în curând, spune Moffitt.

Studiul Dunedin are caracteristici unice

Există trei lucruri care diferențiază studiul Dunedin de studiile de lungă durată din străinătate, spune Poulton. Acestea sunt o rată mare de retenție (94% din cohorta inițială a rămas), o abordare multidisciplinară care adună o gamă „incredibilă” de informații, precum și testarea și intervievarea oamenilor față în față, mai degrabă decât prin chestionare.

„Este o combinație foarte rară care face ca studiul Dunedin să fie cel mai bun studiu de tipul acesta din lume”, a concluzionat Poulton.

Vă recomandăm să citiți și:

Utilizarea antibioticelor de către femeile de vârstă mijlocie, asociată cu declinul cognitiv ulterior

Cum comunică intestinul cu creierul?

Unele simptome ale ADHD ar putea fi tratate cu cofeină

Cea mai bună băutură pentru inimă, potrivit științei