De ce sunt astronauții mai afectați decât cosmonauții de zborurile spațiale? Cheia pentru a ajunge pe Marte

O misiune umană pe Marte ar necesita ani de zile pentru ca un echipaj să plece și să se întoarcă. Cu toate acestea, rămân multe necunoscute despre riscurile zborurilor spațiale de lungă durată, cum ar fi efectele microgravitației în spațiul cosmic.

Acum, într-un nou studiu, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, cercetătorii au descoperit că lunile petrecute în spațiu ar putea declanșa umflături în creier care ar putea, cel puțin, să ducă la probleme cu vederea.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

În mod intrigant, aceste descoperiri sugerează că, de fapt, cosmonauții ruși au suferit mai puțin decât astronauții NASA, ceea ce sugerează că unele măsuri împotriva microgravitației s-ar putea dovedi mai eficiente decât altele pentru a susține echipajele în zborurile spațiale pe termen lung.

Oamenii de știință au analizat scanările RMN ale creierului a 24 de astronauți NASA și a 13 cosmonauți Roscosmos înainte și după aproximativ șase luni pe orbită la bordul Stației Spațiale Internaționale.

Datele a 10 la sută din toți oamenii care au mers în spațiu

De asemenea, au examinat scanările a șapte astronauți NASA care au participat la misiuni de două săptămâni pe naveta spațială. Au investigat și astronauții de la Agenția Spațială Europeană (ESA), dar numărul mic de scanări a făcut ca rezultatele lor să nu fie suficient de semnificative din punct de vedere statistic pentru a fi incluse.

„Este unul dintre cele mai mari studii privind datele spațiale și, cu siguranță, unul dintre puținele studii cu date de la NASA, ESA și Roscosmos”, a declarat pentru Inverse co-autorul studiului, Floris Wuyts, fizician medical la Universitatea din Anvers, Belgia. „Cuprinde datele a aproape 10 la sută din toți oamenii care au mers în spațiu”.

Cercetătorii au fost interesați în special de sindromul neuro-ocular asociat zborului spațial, sau SANS, care afectează aproximativ 40 până la 60 la sută dintre astronauții NASA aflați în misiuni pe termen lung la bordul Stației Spațiale Internaționale.

Noi măsuri pentru protejarea creierului după zborurile spațiale

Acest set de simptome include o varietate de modificări la nivelul ochilor și al creierului, inclusiv umflarea nervului la intrarea în ochi, pliuri în retină, aplatizarea părții din spate a ochiului, vedere încețoșată și o schimbare a fluidului din jurul creierului.

Oamenii de știință au descoperit că zborurile spațiale de lungă durată au fost asociate cu o umflare a spațiilor perivasculare din creier, care sunt compartimente pline de lichid care înconjoară vasele de sânge. Cercetătorii nu au observat aceste modificări la astronauții care au fost în misiuni de scurtă durată.

Opt dintre astronauții de la NASA au dezvoltat SANS. Cercetătorii au observat mai multe umflături în materia lor albă, părțile creierului și ale măduvei spinării alcătuite în principal din fascicule de fibre nervoase și din învelișurile lor grase, raportează Inverse.

Cercetătorii au sugerat că modificările legate de microgravitație în modul în care se deplasează fluidele în organism ar putea duce la umflarea materiei albe și, astfel, la creșterea riscului de SANS.

Cosmonauții ruși au suferit mai puțin decât astronauții NASA

Aceste modificări au fost mai vizibile la astronauții NASA decât la cosmonauții de la Roscosmos, a declarat co-autorul studiului Giuseppe Barisano, cercetător în neuroștiințe la University of Southern California din Los Angeles.

Acest lucru sugerează că măsurile de combatere a microgravitației pe care le adoptă o agenție spațială ar putea ajuta la protejarea creierului după zboruri spațiale pe termen lung.

De exemplu, cosmonauții ruși sunt supuși la sesiuni de presiune negativă în partea inferioară a corpului începând cu două săptămâni înainte de aterizare, lucru pe care NASA și ESA nu îl fac.

Acestea transferă sângele din partea superioară a corpului în partea inferioară prin plasarea unei persoane într-un rezervor metalic cilindric etanș care este sigilat, iar o pompă de vid reduce apoi presiunea aerului în jurul picioarelor.

Antrenamentele ar putea duce la o mai mare acumulare de lichid în creier

În plus, astronauții NASA și ESA fac exerciții cu greutăți libere pe Stația Spațială Internațională mai des și cu sarcini mai masive în comparație cu cosmonauții ruși. Astfel de antrenamente ar putea duce la o mai mare acumulare de lichid în creier.

Cercetările viitoare ar trebui să se concentreze în mare parte pe impactul diferitelor exerciții și măsuri împotriva microgravitației. „Având în vedere diferențele pe care le-am găsit între echipaje, trebuie să elaborăm ce ar putea fi cauza acestor diferențe”, spune Wuyts

„Aceste studii suplimentare ar putea ghida utilizarea măsurilor pentru viitoarele misiuni de explorare spațială, cum ar fi o călătorie pe Marte”, a declarat co-autorul studiului Elena Tomilovskaia, fiziolog spațial la Institutul de probleme biomedicale al Academiei de Științe din Moscova.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Alimentele interzise pe Stația Spațială Internațională. Ce au și nu au voie să mănânce astronauții?

Lumina solară ar putea transforma deșeurile astronauților în combustibil pe Marte

Ceartă extraordinară între Dimitri Rogozin și unul dintre cei mai cunoscuți astronauți ai NASA

Creierul astronauților „este reprogramat” după misiunile spațiale îndelungate. Ce arată un studiu recent?