Avantajele asociate cu sindromul impostorului. Ce arată un nou studiu?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mulți dintre noi sunt familiarizați cu sindromul impostorului, adică îndoiala cu privire la abilitățile și inteligența noastră, dar și impresia că putem fi expuși drept impostori în orice moment. Poate fi o tulburare mintală dificilă, dar cercetătorii au identificat și o parte pozitivă. 

Se pare că persoanele care suferă de sindromul impostorului se descurcă mai bine la lucrul în echip, având aptitudini sociale mai dezvoltate la locul de muncă, arată o analiză a 3.603 de angajați din cadrul a patru experimente diferite, indică Science Alert.

Aceste aptitudini sunt recunoscute și de către șefi, mai arată studiul. Cel mai probabil, tocmai acel sentiment de inadaptare îi face pe oamenii respectivi să muncească mai mult pentru a-și dovedi calitățile în fața colegilor și clienților.

Sindromul impostorului, un posibil avantaj?

„Oamenii care sunt afectați de sindromul impostorului ajung să fie mult mai mult orientați asupra altora ca urmare a acestei stări”, spune psihologul comportamental Basima Tewfik din cadrul MIT. „Pe măsură ce devin tot mai orientați pe alte peroane, ajung să fie evaluați mult mai bine din punct de vedere al eficienței interpersonale”.

Cu toate acestea, acest lucru nu afectează productivitatea la birou. În cadrul unui grup de angajați ai unei firme de investiții, aceia cu sindromul impostorului erau catalogați ca fiind mai eficienți în relațiile cu colegii lor, fără impact negativ asupra muncii.

O altă parte a cercetării implica intervievarea cursanților în cadrul unui program de pregătire a medicilor. Cei care au recunoscut că aveau gânduri similare cu sindromul impostorului erau și cei care în timp păreau să aibă relații mai bune cu pacienții lor.

Relații interpersonale mai bune la cei cu sindromul impostorului

Grila de evaluare pentru cei care se plasau în categoria afectată de sindromul impostorului, îi cataloga pe acești medici ca fiind mai empatici, buni ascultători și cu abilitatea de a afla informații de la pacienți. În baza acestor rezultate, gândurile de a fi un impostor la locul de muncă duceau la unele mecanisme de compensare, dar Tewfik nu vrea nici să minimizeze efectele pe care acest sindrom le are asupra sănătății mintale. 

Noul studiu mai arată că sindromul impostorului poate duce la o stimă de sine mai scăzută, așa că aceste gânduri nu ar trebui sub nicio formă să fie încurajate de angajatori. „Am descoperit un rezultat pozitiv, dar pot exista scenarii unde să nu fie vorba de așa ceva”, spune Tewfik. „Dacă lucrezi undeva unde nu există relații interpersonale, ar putea fi destul de rău să fi afectat de acest sindrom”.

Datele adunate de cercetători mai indică si că gândurile asociate cu sindromul impostorului nu reprezintă neapărat ceva permanent. Pe măsură ce oamenii devin tot mai fixați în funcțiile pe care le îndeplinesc, pot deveni tot mai puțin preocupați de gândul că ar putea fi „descoperiți”.

Sindromul impostorului versus eficiența la locul de muncă

Acest sindrom a fost descoperit în 19778 de către psihologii Pauline Clance și Suzanne Imes. Chiar de la început, s-a observat că aceia cu „falsitate intelectuală” prezentau un nivel ridicat al abilităților sociale.

În acest nou studiu, Tewfik sugerează că natura gândurilor asociate cu sindromul impostorului la locul de muncă ar trebui să fie reconsiderată. Sunt planificate mai multe studii pe această temă, pentru a afla cum acest sindrom poate fi asociat cu alte zone ale muncii, printre care creativitatea și productivitatea.

Vă mai recomandăm și:

Legături genetice descoperite între rezultatele la testele de sânge și unele boli mintale

Psihopatia ar putea să nu fie o tulburare mintală, ci cu totul altceva. Iată ce spune un studiu recent

Sănătatea mintală continuă să scadă la nivel global

Creierul nu îmbătrânește atât de repede pe cât se credea. La ce vârstă scade viteza mintală?