Cum s-a schimbat viața femeii care a trăit 500 de zile într-o peșteră?

Un an și jumătate de singurătate într-o peșteră ar putea părea un coșmar pentru mulți oameni, dar atleta spaniolă Beatriz Flamini a ieșit cu un zâmbet larg pe față și a spus că a crezut că are mai mult timp pentru a-și termina cartea.

Flamini nu a avut niciun contact cu lumea exterioară în timpul impresionantei sale isprăvi de anduranță umană. Timp de 500 de zile, ea și-a documentat experiențele pentru a-i ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă efectele izolării extreme.

• De ce s-ar putea să nu ne dăm seama niciodată dacă Inteligența Artificială devine conștientă?
• Universul invizibil dezvăluie noi indicii despre materia întunecată

Unul dintre primele lucruri care au devenit evidente pe 12 aprilie 2023, atunci când a ieșit din peșteră, a fost legat de cât de fluid este timpul, modelat mai mult de trăsăturile personalității și de oamenii din jur decât de un ceas care ticăie.

Atunci când a vorbit cu reporterii despre experiențele sale, Flamini a explicat că a pierdut rapid noțiunea timpului. Pierderea noțiunii timpului a fost atât de profundă încât, atunci când echipa de asistență a venit să o preia, aceasta a fost surprinsă că timpul său se terminase, crezând în schimb că se afla acolo doar de 160-170 de zile, potrivit Science Alert.

Ruth Ogden, lector în psihologie experimentală la Universitatea John Moores din Liverpool, Marea Britanie, a explicat în ce condiții măsurarea timpului își pierde importanța în percepția unui om.

De ce și-a pierdut femeia noțiunea timpului?

Acțiunile noastre, emoțiile și schimbările din mediul înconjurător pot avea efecte puternice asupra modului în care mintea noastră procesează timpul.

Este posibil ca Flamini să se fi bazat mai mult pe procesele psihologice pentru a monitoriza timpul. Pentru că unul dintre modurile prin care percepem trecerea timpului este memoria. Dacă nu știm de cât timp am făcut ceva, folosim numărul de amintiri formate în timpul evenimentului ca indice al timpului care a trecut.

Este posibil ca pentru Flamini absența interacțiunii sociale, combinată cu lipsa de informații despre familie și despre subiectele de actualitate să fi redus semnificativ numărul de amintiri pe care și le-a format în timpul izolării.

„Sunt încă blocată la 21 noiembrie 2021. Nu știu nimic despre lume”, a spus Flamini.

Pierderea timpului poate să reflecte, de asemenea, importanța redusă a trecerii timpului în peșteră. În lumea exterioară, agitația vieții moderne și presiunea socială de a evita pierderea timpului înseamnă că mulți dintre noi trăiesc într-o stare perpetuă de stres al timpului. Pentru noi, ceasul este un indicator al cât de productivi și de reușiți suntem ca adulți.

Flamini și-a petrecut timpul pictând, făcând exerciții fizice și documentându-și experiențele. Este posibil ca acest lucru să fi făcut trecerea timpului irelevantă.

O experiență similară trăită într-o peșteră

Flamini nu este prima persoană care experimentează o schimbare a percepției sale privind timpul după o schimbare de mediu. Experiențe similare au fost raportate de către omul de știință francez Michel Siffre în timpul expedițiilor sale de două până la șase luni în peșteri în anii 1960 și 1970.

Totodată, adulții și copiii care au petrecut perioade îndelungate izolați în buncăre (în scopuri de cercetare) au raportat, de asemenea, o pierderii a noțiunii timpului.

Pentru oamenii care ajung să fie încarcerați împotriva voinței lor, timpul poate deveni el însuși o închisoare. Prizonierii de război și persoanele care execută pedepse după gratii raportează adesea că monitorizarea trecerii timpului poate deveni o obsesie.

S-ar părea că suntem capabili să renunțăm cu adevărat la timp doar atunci când îl controlăm.

Vă mai recomandăm și: 

Joan Collins: „Singurătatea este problema universală a oamenilor bogați”

Oamenii de știință au creat un nou tip de cristal „fotonic” al timpului

Măsurarea timpului s-ar putea face într-un mod cu totul nou, spun cercetătorii

Care animale percep timpul cel mai rapid și cum le ajută asta?