Test de cultură generală. Cine a inventat metoda științifică?
Nu există o singură metodă științifică. Existența unei singure metode științifice, standard de aur, este un mit perpetuat de manualele școlare primare, în efortul de a face știința accesibilă pentru elevi.
Dicționarul Oxford al Limbii Engleze definește metoda științifică drept orice metodă care „a caracterizat științele naturale începând cu secolul al XVII-lea, constând în observarea sistematică, măsurarea și experimentarea, precum și în formularea, testarea și modificarea ipotezelor”.
Dacă știința este descoperirea adevărului natural, există multe metode pe care oamenii de știință le folosesc pentru a realiza acest lucru. Există probabil patru metode pe care oamenii de știință le folosesc cel mai des: observația, dezvoltarea de instrumente, testarea ipotezelor și construirea de modele.
Observarea înseamnă pur și simplu măsurarea unui fenomen din natură, transformarea acestuia într-un format pe care oamenii îl pot observa, înregistrarea rezultatului și comunicarea acestuia altora, potrivit dr. Christopher S. Baird.
Un mit perpetuat de manualele școlare primare
În știința bazată pe observație, rareori este nevoie de formularea unei ipoteze sau de testarea acesteia. Paleontologia, astronomia și biologia de teren sunt în mare parte științe bazate pe observație.
Măsurarea reactivității unui acid, determinarea duratei de viață a albinelor sau capturarea unei imagini a unui atom sunt toate abordări observaționale.
În metoda științifică de dezvoltare a instrumentelor, scopul este de a îmbunătăți puterea unui dispozitiv de măsurare pentru observații viitoare.
Această activitate poate părea o sarcină pentru ingineri și nu pentru oamenii de știință. Cu toate acestea, dacă dispozitivul se află în avangarda tehnologiei, dezvoltarea de instrumente necesită un om de știință care să dea sens noii științe întâlnite pe parcurs.
Știința este descoperirea adevărului natural
Dispozitive precum telescoapele, distrugătoarele de atomi și microscoapele electronice se află în avangarda științei și necesită o drumeție pe un teritoriu științific neexplorat pentru a fi îmbunătățite. Însăși activitatea de îmbunătățire a performanțelor unui instrument de măsurare este în sine o metodă științifică.
Următoarea metodă – testarea ipotezelor – este cea care ajunge de obicei în cărțile de școală primară. În această metodă, omul de știință face o predicție despre ceea ce va dezvălui un anumit test și apoi efectuează testul. În această metodă, există de obicei un grup de testare și un grup de control și există o singură variabilă care se schimbă între cele două grupuri.
Metoda de testare a ipotezelor este utilă pentru a izola efectul unui agent fizic atunci când există mai mulți agenți la mijloc. Testarea ipotezelor este utilizată pentru a lega în mod eficient cauza și efectul.
Ultima metodă științifică majoră – construirea de modele – ține mai degrabă de domeniul teoreticianului decât de cel al experimentatorului. În construirea de modele, omul de știință preia o cantitate mare de date din observații și încearcă să construiască un model care să se potrivească tuturor datelor și să prezică cu succes observațiile viitoare.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Oamenii de știință au descoperit cel mai bun mod prin care să atragi atenția unei pisici
Oamenii de știință au prelungit durata de viață cu un „ceas” genetic sintetic
Noi virusuri descoperite în oceanele lumii au uimit oamenii de știință
Oamenii de știință au descoperit 30.000 de noi virusuri ascunse în ADN-ul microbilor