O nouă uimitoare hartă cu planeta Marte. Poate fi accesată chiar și de pe telefon!

Accesarea peisajului marțian este acum mai ușoară ca oricând. O nouă hartă cu planeta Marte a fost creată dintr-un „tezaur” de date colectate de Mars Reconnaissance Orbiter al NASA.

Noua hartă a planetei Marte, compilată folosind supercomputere și cloud computing, oferă o experiență tridimensională de înaltă rezoluție cu suprafața Planetei Roșii.

• Cercetătorii sugerează să încercăm experiențe noi atunci când simțim că timpul ne scapă printre degete
• Pitagora, între matematică și învățăturile despre nemurirea sufletului

Harta, procesată de o echipă de la Centrul de Știință Astrogeologică din cadrul US Geological Survey (USGS), constă din peste 4.800 de modele digitale de teren (DTM) și peste 155.000 de imagini ale suprafeței marțiene.

„Acum, orice om de pe planetă care are un telefon inteligent poate căuta, utiliza și se poate minuna de aceste date”, a declarat șeful echipei, Jay Laura, de la Centrul de Știință Astrogeologică (ASC).

„Aceste date sunt importante pentru că democratizează disponibilitatea datelor topografice de înaltă calitate ale planetei Marte. Obținerea unor rezultate consecvente și bine aliniate nu este ușoară. Am considerat că este important să generăm și să lansăm aceste produse, astfel încât oamenii să poată accesa liber datele. Când aceste date sunt foarte accesibile, oricine poate contribui la descoperiri științifice”, a adăugat Laura.

Cum a fost realizată noua hartă cu planeta Marte?

Datele topografice marțiene utilizate de echipă au fost colectate de instrumentul Context Camera de pe Mars Reconnaissance Orbiter (MRO), care poate captura imagini cu o rezoluție de aproximativ 6 metri per pixel, acoperind o zonă de până la aproximativ 30 de kilometri lățime și 160 km lungime.

Apoi, echipa a produs DTM-uri suprapunând două imagini din aceeași zonă și procesându-le cu un supercomputer pentru a crea o vedere 3D detaliată. Procesul este similar cu modul în care datele vizuale colectate de ambii noștri ochi sunt procesate de creier pentru a genera percepția de profunzime și pentru a crea o imagine 3D a împrejurimilor noastre, au spus membrii echipei.

Alinierea perfectă a perechilor de imagini între ele și apoi la topografia planetei Marte nu este, totuși, atât de ușoară pe cât ar putea suna. Mai întâi, Laura și echipa USGS a trebuit să alinieze DTM-urile individuale la topografia globală cu rezoluție scăzută și apoi să transmită aceste informații înapoi la supercomputerul Denali, situat la Centrul de date Eros din Sioux Falls, Dakota de Sud.

Acest lucru a fost realizat în loturi de câteva sute de DTM-uri simultan, necesitând o mare de putere de calcul și câteva săptămâni pentru procesare. Un computer personal standard ar avea nevoie de între doi și 35 de ani de procesare continuă pentru a finaliza procedura, au spus membrii echipei.

Și mai multe date

Cele 4.800 de DTM-uri reprezintă doar „vârful aisbergului” în ceea ce privește datele despre Marte, echipa ASC lucrând în prezent la mii de alte perechi de imagini care ar trebui să aibă ca rezultat o acoperire topografică îmbunătățită a planetei Marte, cu 20 de metri per pixel, scrie Space.com.

În plus, perechile de imagini au fost colectate alături de perechi de imagini cu o rezoluție și mai mare adunate de o altă cameră de pe MRO, High-Resolution Imaging Science Experiment (HiRISE).

Deși acoperă petice mai mici ale suprafeței lui Marte, de doar 6 km lățime și 60 km lungime, imaginile HiRISE au o rezoluție de 25 cm per pixel. Asta înseamnă că fiecare imagine HiRISE este plină de detalii, dar are o dimensiune mare de date, de 1 GB și chiar mai mult, au spus membrii echipei.

Oamenii de știință au probleme cu fotografiile atât de detaliate; eforturile de a face acest lucru au implicat anterior descărcarea imaginilor complete dintr-o zonă de investigare una câte una și apoi procesarea lor astfel încât să poată fi vizualizate la diferite niveluri de zoom.

De ce a fost creată noua hartă a planetei Marte?

Așadar, echipa ASC a lucrat pentru a procesa întregul catalog de 155.000 de imagini HiRISE, echivalentul a aproximativ 114 TB de date, făcându-le transmisibile și accesibile gratuit. În timpul procesării, datele au fost transmise în flux de la NASA Planetary Data System cloud, peste 4.000 de imagini fiind procesate simultan și întregul set de date având nevoie de puțin mai puțin de patru ore pentru a fi procesat.

Testarea și rafinarea acestei conducte de procesare au asigurat producerea unor imagini fiabile și utile. Asta înseamnă că analiza poate fi acum efectuată în cloud, iar datele pot fi accesate fără a fi nevoie să descărcați imagini întregi. Datele care pot fi transmise în flux pot fi apoi examinate pe smartphone sau descărcate într-un format gata de utilizare care nu necesită procesare, au spus membrii echipei.

Seturile uriașe de date de imagini complet procesate ca acestea au fost evidențiate de către NASA Planetary Data Ecosystem Independent Review Board ca fiind vitale în sprijinirea aplicării AI și a învățării automate în știința planetară.

Date pregătite pentru noi descoperiri

„Aceste date sunt pregătite pentru noi descoperiri și pentru utilizare de către computere și oameni. Această lansare de date înseamnă că setul de date HiRISE poate fi acum exploatat fără probleme de oamenii de știință care folosesc învățarea automată”, a spus Laura.

Datele sunt găzduite de Amazon în Registrul de Date Deschise al companiei și utilizarea lor este gratuită.

Pentru a face datele mai ușor de găsit și descărcat, asigurându-se astfel că sunt mai accesibile publicului larg, USGS a lansat instrumente de căutare pentru utilizatori.

„Prin astfel de lansări de date, USGS preia conducerea pentru dezvoltarea și publicarea de date științifice planetare pregătite pentru analiză”, a concluzionat Laura.

Vă recomandăm să citiți și:

Cea mai apropiată supernovă de Pământ din ultimul deceniu este vizibilă pe cerul nopții

Secretele celui mai luminos quasar observat în ultimele nouă miliarde de ani

Planetele „haotice” ar putea fi un posibil semn al extratereștrilor

Muzica stranie auzită de astronauții Apollo 10 pe fața nevăzută a Lunii