O supernovă aproape că a distrus Sistemul Solar în urmă cu 4 miliarde de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O supernovă din apropierea Soarelui abia format ar fi putut distruge ceea ce a devenit Sistemul Solar, dacă nu ar fi existat un scut de gaz molecular.

Oamenii de știință au ajuns la această concluzie prin studierea izotopilor elementelor descoperite în meteoriți. Aceste roci spațiale sunt bucăți de asteroizi, care s-au format din materialul din preajma Soarelui și apoi a planetelor din Sistemul Solar în momentul formării acestuia.

• O structură mamut descoperită în spațiul îndepărtat sfidează tot ce știm despre Cosmos
• „Soarta Pământului depinde de un echilibru delicat”: Cum ar putea supraviețui Terra după moartea Soarelui?

Ca atare, meteoriții sunt un fel de fosile, permițând oamenilor de știință să reconstituie evoluția Sistemului Solar.

Echipa de cercetători a descoperit concentrații diferite ale unui izotop radioactiv al aluminiului în mostrele de meteoriți. Aceste informații au dezvăluit că, în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani, o cantitate suplimentară de aluminiu radioactiv a intrat în curtea noastră planetară.

Cea mai bună explicație pentru o astfel de injecție de material radioactiv este explozia unei supernove din apropiere, au declarat membrii echipei de studiu.

Un scut de gaz molecular a protejat Sistemul Solar

Prin urmare, Sistemul Solar aflat la început a supraviețuit probabil unei explozii de supernovă, potrivit cercetătorilor, conduși de astrofizicianul Doris Arzoumanian, de la Observatorul Astronomic Național din Japonia.

Coconul de naștere al Sistemului Solar a acționat probabil ca un tampon în fața acestei unde de șoc, au adăugat ei. Exploziile de supernove au loc atunci când stelele masive muribunde rămân fără combustibil pentru fuziunea nucleară, iar nucleele lor nu se mai pot susține împotriva colapsului gravitațional.

Pe măsură ce nucleul se prăbușește, se declanșează o supernovă care împrăștie în spațiu elementele grele pe care steaua le-a forjat de-a lungul vieții sale.

Acest material se transformă în elementele constitutive ale următoarei generații de stele – dar unda de explozie care îl transportă în exterior poate fi suficient de puternică pentru a distruge orice sistem planetar nou-născut care se află în apropiere, scrie Live Science.

Stelele se nasc în nori gigantici de gaz molecular

Stelele se nasc în nori gigantici de gaz molecular care sunt compuși din șiruri sau filamente dense. Corpurile stelare mai mici, precum Soarele, se formează de-a lungul acestor filamente, în timp ce stelele mai mari, precum cea care ar fi explodat în această supernovă, tind să se formeze în punctele în care aceste filamente se intersectează.

Având în vedere acest lucru, Arzoumanian și echipa au estimat că ar fi fost nevoie de aproximativ 300.000 de ani pentru ca unda de șoc a supernovei să rupă filamentul dens care protejează Sistemul Solar timpuriu.

Meteoriții care sunt bogați în izotopi radioactivi s-au desprins de corpuri mai mari, precum asteroizii, care s-au născut în primii 100.000 de ani ai Sistemului Solar, în timp ce acesta se afla încă în acest filament dens. Coconul ar fi acționat pentru a proteja Sistemul Solar în formare de radiațiile dure emise de stelele fierbinți și masive numite stele OB, lucru care ar fi putut avea un impact negativ asupra formării unor planete precum Pământul.

Noile rezultate sugerează că, pe lângă faptul că a acționat ca un scut, filamentul ar fi putut să capteze și să canalizeze izotopi radioactivi, aducându-i în regiunea din jurul Soarelui în formare.

Studiul a fost publicat în Astrophysical Journal Letters.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Test de cultură generală. Care este diferența dintre nova și supernova?

În urmă cu aproape un mileniu, o supernovă lumina cerul nopţii

Cea mai apropiată supernovă de Pământ din ultimul deceniu este vizibilă pe cerul nopții

Webb a dezvăluit detalii greu de explicat despre supernova Cassiopeia A