Praful de pe Lună ar putea fi topit „cu o lentilă uriașă” pentru a construi străzi

Luna, pe cât de romantică, pe atât de neprietenoasă. Asta pentru că nu are aer, nu are apă, iar în acel mediu este o temperatură extremă de 250 de grade.

Cu toate acestea, una dintre cele mai dificile provocări pentru agențiile spațiale care speră să își instaleze o tabără pe Lună este praful.

• De ce dormitul mai mult în weekend poate fi sănătos?
• De ce oamenii care sforăie nu se trezesc din cauza propriului zgomot?

Praful erodează costumele spațiale, blochează mașinăriile, interferează cu instrumentele științifice și îngreunează deplasarea.

Praful de pe Lună dă de furcă agențiilor spațiale

Oamenii de știință au venit acum cu o posibilă soluție, demonstrând faptul că praful de pe Lună ar putea fi topit cu ajutorul unei lentile gigantice pentru a crea străzi și zone de aselenizare.

„V-ați putea gândi: Străzi pe Lună, cine are nevoie de așa ceva? (…) Este un material foarte liber, nu există atmosferă, gravitația este slabă, așa că praful ajunge peste tot. Contaminează nu numai echipamentul dumneavoastră, ci și pe cel al altor națiuni. Nimeni nu ar fi fericit să fie acoperit de praful de la o altă rachetă”, a explicat profesorul Jens Günster, de la Institutul Federal de Cercetare și Testare a Materialelor din Berlin și coautor al unui raport privind aceste ipoteze.

De altfel, praful a afectat misiunile anterioare, cum ar fi sonda Surveyor 3 (avariată de praful ridicat de aselenizarea misiunii Apollo 12), iar depășirea acestei provocări este o prioritate pentru NASA, care își propune să stabilească un avanpost selenar permanent. Transportul materialelor de construcție pe Lună ar fi prea costisitor, astfel că este nevoie de soluții neconvenționale, notează The Guardian.

„Trebuie să folosești ceea ce există acolo, iar acesta este pur și simplu praful liber”, a mai punctat profesorul Günster.

Străzile de pe Lună au nevoie de sute de zile pentru realizare

El și colegii săi au experimentat cu un material cu granulație fină numit EAC-1A, care a fost dezvoltat de Agenția Spațială Europeană ca substitut al solului selenar. Aceștia au folosit un fascicul laser cu diametrul de 50 mm pentru a încălzi praful la aproximativ 1.600 grade Celsius și pentru a-l topi. Ulterior, cercetătorii au trasat încet forme triunghiulare curbate, fiecare cu diametrul de aproximativ 25 cm, care ar putea fi întrepătrunse pentru a crea suprafețe solide pe suprafețe mari de sol selenar, servind ca viitoare drumuri și platforme de aselenizare.

Trebuie menționat faptul că procesul nu este unul rapid. Producția fiecărei unități geometrice mici a durat aproximativ o oră, ceea ce înseamnă că ar fi nevoie de aproximativ 100 de zile pentru a crea un loc de aselenizare de 10 metri x 10 metri.

„Pare o veșnicie, dar gândiți-vă la construcțiile de pe Pământ. Uneori, este nevoie de o veșnicie pentru a construi o nouă intersecție”, mai spune profesorul din Berlin.

Pentru a reproduce această abordare pe Lună, autorii au calculat că ar trebui să fie transportată de pe Pământ o lentilă de aproximativ 2,37 metri pătrați, care să acționeze ca un concentrator de lumină solară în locul laserului. Lentila ar putea fi realizată dintr-o folie de polimer care ar putea fi rulată, fiind astfel ușor de transportat.

Dar praful ar fi în continuare o problemă pentru lentila în sine. Atunci când se acumulează praf pe lentilă, mai devreme sau mai târziu, aceasta nu va mai funcționa. De aceea, o soluție ar fi utilizarea unei lentile vibrante.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Adevărata vârstă a Lunii, dezvăluită cu mostrele aduse de astronauții Apollo 17 pe Pământ

China se gândește serios să construiască baze în peșterile de pe Lună

Forța misterioasă care creează apă pe Lună

Sursa unor vibrații misterioase de pe Lună, în sfârșit confirmată de cercetători