Cercetătorii au simulat prăbușirea asteroidului Bennu pe Pământ, care ar putea avea loc în secolul următor, dezvăluind un scenariu alarmant pentru omenire și oferind indicii despre ce ar fi necesar pentru a-i supraviețui unei astfel de catastrofe.
A trecut foarte mult timp de când Pământul a fost lovit de un asteroid de mari dimensiuni, dar asta nu înseamnă că suntem în siguranță. Spațiul este plin de roci care se deplasează pe traiectorii ce, teoretic, le-ar putea aduce în coliziune violentă cu planeta noastră.
Un astfel de asteroid este Bennu, ținta recentă a unei misiuni de colectare de mostre. În doar 157 de ani, mai exact, în septembrie 2182, există o posibilitate ca Bennu să se ciocnească de Pământ. Această probabilitate este extrem de mică, de doar 1 la 2.700, adică 0,04%. Însă nu este zero.
Pentru a fi pregătiți pentru cel mai rău scenariu, cercetătorii în climatologie din Coreea de Sud au simulat prăbușirea asteroidului Bennu pe Pământ, având în vedere că ultima coliziune majoră a unui asteroid, acum 66 de milioane de ani, este considerată responsabilă pentru extincția dinozaurilor.
Asteroidul Bennu, cu un diametru de 500 de metri, este mult mai mic decât cel care a căzut în Chicxulub, estimat la 10-15 kilometri, însă chiar și așa, rezultatele sunt îngrijorătoare. „Simulările noastre, care presupun eliberarea a până la 400 de milioane de tone de praf în stratosferă, arată perturbări semnificative ale climei, chimiei atmosferice și fotosintezei globale”, explică Lan Dai și Axel Timmerman, de la Universitatea Națională Pusan (Coreea de Sud).
„Temperatura medie globală ar scădea cu 4°C, iar precipitațiile s-ar reduce cu 15% în simulările noastre”, spun oamenii de știință, citați de Science Alert.
Efectele unui impact de dimensiuni medii sau mari nu sunt pe deplin cunoscute, dar se estimează că ar avea consecințe grave și de lungă durată. Cercetătorii au studiat impactul Chicxulub prin analiza straturilor geologice, a fosilelor și a inelelor de creștere ale copacilor, ceea ce a oferit o perspectivă sumbră asupra dezastrului care a urmat.
Pentru a înțelege mai bine efectele unui impact viitor, Dai și Timmerman au folosit supercomputerul Aleph, de la Centrul IBS pentru Fizica Climei, pentru a simula coliziunea unui asteroid de 500 de metri cu Pământul. Spre deosebire de studiile anterioare, aceștia au inclus și simulări ale ecosistemelor terestre și marine.
Devastarea nu ar veni doar din impactul inițial, ci mai ales din consecințele acestuia. Potrivit cercetătorilor, un astfel de eveniment ar elibera între 100 și 400 de milioane de tone de praf în atmosferă, perturbând chimia aerului, blocând lumina soarelui și declanșând o iarnă de impact care ar afecta grav clima.
Pe lângă scăderea temperaturilor și a precipitațiilor, simulările au arătat o reducere cu 32% a stratului de ozon. Studiile anterioare au demonstrat că o astfel de reducere ar putea devasta flora terestră.
„Iarna bruscă provocată de impact ar crea condiții nefavorabile pentru creșterea plantelor, reducând inițial fotosinteza în ecosistemele terestre și marine cu 20-30%. Acest fenomen ar putea duce la perturbări masive ale securității alimentare la nivel global”, explică Dai.
Însă nu toate efectele ar fi negative. Dacă plantele terestre sunt sensibile la astfel de schimbări și au nevoie de timp pentru a se reface, algele din mediul acvatic s-au dovedit surprinzător de rezistente. În simulări, acestea și-au revenit în câteva luni, atingând volume mai mari decât în condiții normale. Acest comportament neașteptat i-a fost atribuit prezenței fierului în praful asteroidului și în materialul ejectat de Pământ în urma impactului, fierul fiind un nutrient care a stimulat creșterea algelor, în special a diatomeelor marine, esențiale în lanțul trofic. Această descoperire sugerează o posibilă soluție pentru problemele de securitate alimentară.
Nu se știe cu exactitate de câte ori a fost lovit Pământul de asteroizi mari în trecut. Craterele sunt șterse și acoperite de eroziune, iar unele roci mari explodează în aer, lăsând în urmă doar resturi greu de identificat.
Estimările sugerează, însă, că astfel de evenimente nu sunt rare. Asta înseamnă că, cel mai probabil, omenirea i-ar supraviețui unei coliziuni cu Bennu, însă cu un număr mai mic de oameni și cu un stil de viață profund schimbat pentru o perioadă îndelungată.
„În medie, asteroizii de dimensiuni medii se ciocnesc cu Pământul o dată la 100.000 – 200.000 de ani. Asta înseamnă că strămoșii noștri timpurii au trecut prin astfel de evenimente care, cel mai probabil, au influențat evoluția umană și chiar structura genetică a speciei noastre”, explică Timmerman.
Studiul a fost publicat în Science Advances.
Telescopul Hubble a descoperit ceva inexplicabil într-o galaxie ultra-difuză
Cum ne-ar putea ajuta un super-Pământ să găsim viață în Univers?
Cauzele furtunilor uriașe de praf de pe Marte ar putea fi, în sfârșit, cunoscute
Cu foarte puțin timp în urmă, Luna Pământului încă mai era activă și „în mișcare”