„Marile canioane” de pe Lună au fost create în doar 10 minute catastrofale, relevă un studiu

Două canioane gigantice de pe Lună au fost create în mai puțin de zece minute, potrivit unui nou studiu care analizează indicii despre formarea lor. Descoperirile ar putea avea un impact asupra viitoarelor misiuni Artemis ale NASA pe fața nevăzută a Lunii.

Bazinul de impact Schrödinger, denumit astfel după Erwin Schrödinger, este un crater impresionant, situat în bazinul mai mare Polul Sud-Aitken de pe partea îndepărtată a Lunii.

• Oamenii de știință au recreat reacțiile chimice antice care ar fi putut declanșa viața
• Studiu: Tinerii se confruntă cu o criză a bunăstării emoționale și a sensului în viață

Fiind unul dintre cele mai tinere bazine pe care le cunoaștem, acesta este bine conservat, ceea ce îl face o țintă tentantă pentru oricine dorește să învețe despre procesele de formare a bazinelor.

În noul studiu, David Kring, Danielle Kallenborn și Gareth Collins au încercat să facă exact acest lucru și să explice canioanele gigantice care înconjoară bazinul cu diametrul de ~320 de kilometri.

Canioanele studiate, Vallis Schrödinger și Vallis Planck, sunt comparabile ca dimensiune cu Marele Canion al Pământului.

Vallis Schrödinger are o lungime de ~270 kilometri și o adâncime de ~2,7 kilometri, în timp ce Vallis Planck are o lungime de ~280 kilometri și o adâncime de ~3,5 kilometri.

Implicații pentru viitoarea misiune Artemis cu echipaj

Modul în care s-au format aceste canioane a fost incert. În cadrul studiului, echipa a analizat fotografii realizate cu partea îndepărtată a Lunii și a creat hărți care să îi ajute să calculeze traiectoria resturilor ejectate în timpul evenimentului de impact care a format bazinul.

Modelând impactul, ei au observat diferențe-cheie în formarea Marelui Canion și a canioanelor de pe Lună.

„În timp ce Marele Canion din Arizona a fost sculptat de apă în ultimii 5-6 milioane de ani și din paleocanioane integrate care s-au format în decursul a 70 de milioane de ani, Vallis Schrödinger și Vallis Planck de pe Lună au fost sculptate de fluxuri de roci care au impactat în mai puțin de 10 minute”, a scris echipa în studiul său.

Conform analizei, canioanele s-au format în urma unui impact care a trimis resturi în aer cu viteze cuprinse între 0,95 kilometri pe secundă și 1,28 kilometri pe secundă. Deși stabilirea exactă a energiei implicate este dificilă, impactul a fost cu siguranță unul mare, scrie IFLScience.

Două canioane gigantice

„Energia necesară pentru a produce marile canioane de pe Lună este de 1200-2200 de ori mai mare decât energia exploziilor nucleare planificate cândva pentru a excava un al doilea Canal Panama pe Pământ, de peste 700 de ori mai mare decât randamentul total al testelor cu explozii nucleare ale SUA, URSS și Chinei și de aproximativ 130 de ori mai mare decât energia din inventarul global de arme nucleare”, a explicat echipa.

„Distribuția asimetrică a ejecției implicată de razele craterului Schrödinger sugerează că există mai puțină ejecție de impact Schrödinger care acoperă locurile de aterizare candidate și, prin urmare, astronauții și mijloacele robotice vor găsi mai ușor să preleveze probe”.

Pe lângă aceasta, echipa sugerează că îmbătrânirea probelor din bazin ar putea testa „ipoteza cataclismului de impact lunar”, care sugerează că Luna a trecut printr-o „perioadă sporită” de bombardament în urmă cu aproximativ 3,8 miliarde de ani.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cum a ajuns apa pe Lună și unde o găsim?

Cu foarte puțin timp în urmă, Luna Pământului încă mai era activă și „în mișcare”

Este Luna o bucată din Pământ? Iată ce spun cele mai noi cercetări!

SpaceX a lansat două misiuni pe Lună dintr-o lovitură