Într-o eră dominată de rețelele sociale și de cultura validării online, tot mai mulți tineri redescoperă farmecul fotografiei analogice ca o formă de conexiune autentică cu trecutul și cu propriile amintiri. Sundus Abdi, autoare The Guardian, povestește despre propriul parcurs de la perfecționarea unui feed de Instagram atent, la captarea unor momente cu adevărat importante, fără presiunea aprecierilor virtuale.
„La fel ca majoritatea adolescenților care cresc în era digitală, eram obsedată de crearea unui feed de Instagram perfect. Profilul meu era o colecție rafinată de fotografii menite să-mi impresioneze colegii, concepute pentru a se potrivi cu o versiune idealizată a realității. Fiecare imagine era selectată meticulos, decupată și editată. Dar ceva a început să se schimbe”, povestește Sundus Abdi, autor The Guardian.
Trecerea de la partajarea de imagini pentru validare la captarea de amintiri pentru mine nu a fost imediată. Ea a început cu un gest simplu: răsfoind albumele foto de familie din casa bunicii, de exemplu.
Fotografiile nu erau îngrijite, dar conțineau povești pe care cuvintele adesea nu le puteau transmite – aniversări în Suedia, ceremonii de henna pentru mirese în Țările de Jos, portrete de familie în Somalia. Unele dintre fotografii au călătorit peste tot în lume, sosind din Canada și SUA în plicuri pline cu fotografii ale noilor membri ai familiei.
„Mi-am dat seama că fiecare imagine era o parte din ceva mai mare: o istorie care fusese transmisă, o poveste de supraviețuire, de migrație, de casă. Aceste imagini nu erau doar fotografii; erau amintiri ale unei vieți trăite”, povestește autoarea.
Acum, ea fotografiază lucrurile care contează cel mai mult: nunțile prietenilor, sărbătorile, micile momente de bucurie. Este vorba despre imagini care nu au fost realizate pentru like-uri sau comentarii – au fost făcute pentru familie și prieteni, pentru acele momente liniștite de nostalgie. Iar tânăra nu este singura care se întoarce la lumea palpabilă.
Bucuria fotografiei analogice constă în așteptare, pentru Sundus – în zilele, săptămânile sau chiar lunile dintre momentul în care se face o fotografie și momentul în care se vede cum a ieșit. Există un sentiment de redescoperire atunci când deschide în sfârșit un plic cu printuri developate.
„În acest sens, trecerea mea la fotografia pe peliculă se simte ca o răzvrătire tăcută împotriva erei digitale, o dorință de a recâștiga permanența și intimitatea pe care ți le conferă faptul de a ține o amintire în mâinile tale”, mai explică autoarea The Guardian.
Tinerii s-au apucat de croșetat pentru a lupta cu pericolul social media
Atât femeile, cât și bărbații se simt atrași de parteneri mai tineri
Tinerii din Generația Z, tot mai atrași de criptomonede după întoarcerea lui Trump la Casa Albă