Evaporarea oceanelor este în scădere, chiar dacă temperaturile cresc, aparent din cauza unei scăderi a vântului care agită suprafața mării.
Temperaturile de la suprafața mării cresc de cel puțin 45 de ani, iar în cea mai mare parte a acestei perioade, evaporarea a crescut odată cu ele, aducând mai multă ploaie.
Cu toate acestea, climatologii au observat o decuplare a acestor două măsurători, observând nouă ani de scădere a ratei de evaporare începând din 2008, pe care o atribuie unei scăderi a celeilalte forțe majore care transformă apa în vapori de apă: vântul.
Modelele climatice au prezis că, la nivel global, o lume mai caldă ar însemna o creștere a evaporării și, prin urmare, mai multe precipitații, dintre care o parte ar ajunge pe uscat. Până de curând, dovezile arătau că aceste modele aveau dreptate, însă Dr. Ma Ning de la Academia Chineză de Științe spune că situația s-a schimbat în 2008.
„De atunci, două treimi din oceanele lumii au înregistrat o reducere a evaporării, ceea ce a dus la o ușoară scădere a ratelor globale de evaporare între 2008 și 2017. Acest lucru contrazice ceea ce ne-am aștepta în mod obișnuit într-un climat care se încălzește”, a declarat Ma într-o declarație.
Ma și coautorii au folosit date care au ajuns doar până în 2017, astfel încât lucrarea lor nu discută dacă inversarea a continuat.
La începutul anilor 2000, climatologii au dezbătut dacă are loc „întunecarea globală”, un proces în care creșterea numărului de nori și ceață ar putea însemna mai puțină lumină solară directă și, prin urmare, o evaporare redusă, chiar dacă temperatura aerului crește. Indiferent dacă acesta este sau nu cazul, Ma și coautorii nu cred că întunecarea este responsabilă pentru fenomenul pe care îl investighează. În schimb, ei arată cu degetul spre „liniștirea vântului”, care rezultă din schimbările în circulația atmosferică.
„Modificările vitezei vântului pot fi asociate cu variațiile decenale ale sistemului climatic al Pământului”, a declarat Ma. „Recentul declin al evaporării oceanelor nu ar trebui interpretat neapărat ca o dovadă a unui ciclu hidrologic slăbit, deoarece poate reflecta în schimb oscilațiile climatice naturale”.
Tendința nu este universală, potrivit cercetătorilor. Utilizând date satelitare validate de prelevatoarele atmosferice de pe geamanduri, cercetătorii au constatat că evaporarea a scăzut în două treimi din oceane în intervalul de latitudine cuprins între 60° N și 60° S – regiunile polare nu au fost incluse în studiul lor, ceea ce poate explica modul în care datele se potrivesc cu rapoartele conform cărora valurile din Oceanul de Sud devin mai mari, scrie IFLScience.
Cu toate acestea, începând din 1998, în primele două decenii evaporarea a crescut aproape peste tot. Tendința descendentă a evaporării oceanice din perioada 2008-2017 a fost mai lentă decât creșterea anterioară, astfel încât, în ansamblu, a existat o creștere substanțială în perioada 1988-2017. Cu toate acestea, o continuare a acestor nouă ani ar putea avea consecințe substanțiale și, în cea mai mare parte, negative.
Opozanții acțiunilor climatice în zonele secetoase se bazează uneori pe creșterea ratelor de evaporare pentru a argumenta că o lume mai caldă este bună pentru noi, deoarece ar fi însoțită de mai multe ploi. Deși acest lucru ar putea fi adevărat pentru câteva locuri, nu a fost niciodată probabil să fie cazul în general.
Modelul cel mai comun al precipitațiilor pe măsură ce temperaturile cresc este acela de a deveni mai neregulate. Pe termen lung, s-ar putea să plouă mai mult, dar în reprize mai mari, ceea ce ar duce la inundații mai mari care ar puncta perioade mai lungi de secetă. În afară de localitățile care dispun de baraje de irigații foarte mari, aceasta nu este o formulă bună pentru agricultură.
Studiul este publicat în revista Geophysical Research Letters.
Oamenii de pe un grup de insule din Oceanul Indian, evacuați din cauza creșterii nivelului mării
Suprafața oceanului se încălzește de peste patru ori mai rapid decât în anii 1980
Oceanele lumii sunt în pericol, iar unele efecte sunt deja vizibile
Ar putea creaturile microscopice ale oceanelor să ne arate secretele biologiei umane?