Test de cultură generală. De ce planetele sunt rotunde?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Universul în care trăim este unul fascinant și complex, iar una dintre întrebările pe care și le pun mulți oameni este: de ce sunt rotunde planetele?

Soarele și toate cele opt planete din Sistemul Solar sunt rotunde. Dar de ce planetele sunt rotunde?

Motivul este gravitația: forța gravitațională a masei unei planete trage materia către centru, netezind treptat orice colț, protuberanță sau formă neregulată.

Corpurile mai mici din Sistemul Solar nu sunt rotunde tocmai pentru că nu au suficientă gravitație ca să-și remodeleze forma. Ele rămân ciudat de neregulate, unele semănând mai degrabă cu cartofi, altele cu… rațe de cauciuc, scrie Britannica.

De ce planetele sunt rotunde? De ce cometele și asteroizii nu sunt?

Un exemplu relevant este cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko, vizitată de misiunea europeană Rosetta și Philae. Cometa are doar 10¹³ kilograme, fiind de un trilion de ori mai ușoară decât Pământul. Ca să scapi de gravitația ei, ai nevoie de o viteză de aproximativ 1 metru pe secundă; un om poate sări mai repede decât atât. Nu e de mirare că forma ei este haotică, cu doi lobi principali și o siluetă ce amintește de o jucărie.

În contrast, Pământul are o masă de 6 x 10²⁴ kilograme și o viteză de evadare de 11 km/s, adică în jur de 40.000 km/h. Doar cele mai mari rachete pot atinge asemenea viteze. Planeta noastră este aproape perfect sferică, cu un diametru de circa 12.700 km.

Există o regulă simplă care ne arată când un corp ceresc devine rotund: dacă un obiect are mai mult de câteva sute de kilometri în diametru, forța gravitațională devine suficientă pentru a-l transforma într-o formă aproximativ sferică. Sub această limită, materia rămâne „aspră” și neuniformă.

Dar dacă o planetă ar fi… un cub?

Deși pare o idee desprinsă dintr-un joc video, unii oameni de știință au speculat: ce s-ar întâmpla dacă o planetă ar avea formă de cub?

Să presupunem că roca s-ar menține miraculos cubică, în ciuda gravitației. Aerul și apa, însă, nu s-ar comporta la fel. Acestea ar curge și s-ar acumula în centrul fiecărei fețe a cubului, formând lacuri uriașe plate, înconjurate de munți imenși pe muchii și colțuri. Viața, dacă ar apărea, s-ar concentra în jurul malurilor acestor lacuri plane, iar zonele dintre fețe, adică muchiile și colțurile, ar deveni baraje naturale imposibil de trecut.

Această lume cubică ar fi bizară, fragmentată și deloc prietenoasă pentru o civilizație globală.

Rotunjimea planetelor nu e o întâmplare, ci rezultatul inevitabil al gravitației care „netezește” totul în jurul său. Pe când lumea noastră este un glob armonios, cometele mici pot fi oricât de ciudate, iar planetele cubice rămân, deocamdată, doar în domeniul imaginației (sau al jocurilor SF).

Vă recomandăm să citiți și:

Un astronom a descoperit cea mai veche galaxie spiralată din Univers

Telescopul Hubble a descoperit un magnetar cu origine necunoscută

Roverul Curiosity a găsit primele dovezi pentru ciclul carbonului pe Planeta Roșie antică

Roverul Perseverance a găsit o „mină de aur” pe Marte: „Este tot ce am sperat și chiar mai mult!”