Roverul Perseverance al NASA a găsit o rocă neobișnuită, „sculptată și înaltă” pe Marte

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Roverul Perseverance ar fi găsit primul meteorit pe Marte. Percy, așa cum mai este numit, a observat o rocă neobișnuită, „sculptată, înaltă”, aflată printre alte roci „joase, plate și fragmentate”, lucru care a atras imediat atenția oamenilor de știință, potrivit unei postări publicate pe 13 noiembrie pe site-ul NASA și scrise de Candice Bedford, cercetătoare la Universitatea Purdue (SUA).

Perseverance ar fi găsit primul meteorit. Roverul Laboratorului de Propulsie Jet al NASA a zărit roca numită Phippsaksla pe 2 septembrie, inițial cu camera stângă Mastcam-Z, montată sus pe catarg. Data de 2 septembrie a fost Sol 1612 al misiunii; un sol este o zi marțiană, puțin mai lungă decât o zi terestră.

Ulterior, Perseverance și-a folosit instrumentul laser, SuperCam, pentru a arăta că roca de aproximativ 81 de centimetri lungime este alcătuită din fier și nichel, o compoziție care corespunde cu ceea ce știm despre nucleele asteroizilor mari din Sistemul Solar. Dacă originea sa este confirmată, acesta ar fi primul meteorit descoperit de Perseverance de la aterizarea pe Marte, pe 18 februarie 2021.

Asteroizii sunt roci spațiale mari, în general formate din material rămas de la formarea Sistemului Solar, acum 4,5 miliarde de ani, înainte ca planetele și lunile să se formeze. Meteoroizii, roci spațiale mai mici, sunt adesea fragmente de asteroizi, iar atunci când unul ajunge pe suprafața unei planete sau a unui satelit natural, acesta devine meteorit, explică Space.com.

Roverul Perseverance ar fi găsit primul meteorit. De ce a fost botezat Phippsaksla?

Echipa roverului Perseverance le dă porecle țintelor și siturilor științifice pentru a facilita identificarea publică. Potențialul meteorit a primit numele „Phippsaksla”, preluat dintr-o zonă din Svalbard, Norvegia. Zona în care a fost găsită roca, „Vernodden”, poartă de asemenea un nume inspirat din Svalbard.

Deși acesta este primul potențial meteorit găsit de Perseverance, nu este deloc primul de pe Marte.

Predecesorul său, roverul Curiosity, activ pe suprafață din 2012, a descoperit mai mulți meteoriți de fier-nichel în craterul Gale și pe muntele pe care îl urcă, numit Aeolis Mons sau Mount Sharp. Exemple notabile includ uriașul meteorit „Lebanon”, de circa un metru, descoperit în 2014, și o altă rocă spațială numită „Cacao”, găsită în 2023. Generația anterioară de rovere NASA, Mars Exploration Rovers Opportunity (2004–2018) și Spirit (2004–2011), a descoperit și ea mai mulți astfel de meteoriți, iar oficialii NASA s-au arătat surprinși de lipsa descoperirilor similare în cazul lui Perseverance.

Misiunea roverului continuă

În ultimul an, Perseverance a analizat cu atenție marginea craterului Jezero, locul în care a aterizat. Bedford notează că în craterul Jezero ar trebui să existe mai mulți meteoriți, „dată fiind vârsta sa similară cu cea a craterului Gale și numărul mare de cratere mici de impact, ceea ce sugerează că meteoriții au căzut pe podeaua craterului, pe deltă și pe margine de-a lungul timpului”.

Totuși, vânarea meteoriților este doar o activitate secundară pentru Perseverance. Roverul a aterizat pe podeaua craterului cu diametrul de 45 de kilometri având ca misiune principală căutarea posibilelor urme de viață trecută pe Marte și colectarea de mostre pentru o eventuală aducere pe Pământ.

În octombrie a.c., NASA a anunțat că roverul a descoperit indicii chimice promițătoare care ar putea sugera reacții între sedimente și materie organică, însă selecția limitată de instrumente de la bord înseamnă că mostrele ar trebui aduse pe Pământ pentru a se putea trage o concluzie certă.

Vă recomandăm să citiți și:

Descoperire surprinzătoare: o gaură neagră enormă a fost găsită într-o galaxie minusculă

Ce au aflat cercetătorii după ce au folosit Telescopul Webb pentru a realiza prima hartă 3D a unei exoplanete

Japonia declară moartă sonda Akatsuki, ultima misiune activă a omenirii pe orbita planetei Venus

O cometă descoperită în 1812 a început să emită semnale radio, spre uimirea astronomilor