O nouă cercetare indică faptul că vulcanii timpurii de pe Marte ar fi putut emite gaze de sulf reactive care au încălzit planeta și au susținut condiții potrivite pentru viața microbiană.
Deși oamenii de știință încă încearcă să înțeleagă cum arăta Marte la începuturile sale, o nouă cercetare indică posibilitatea ca atmosfera planetei să fi putut susține viața. Studiul propune că erupțiile vulcanice au eliberat gaze de sulf care au ajutat la încălzirea planetei printr-un efect de seră.
Lucrarea, publicată în Science Advances, a fost realizată de o echipă de cercetare de la Universitatea din Texas la Austin (SUA).
Pentru a explora chimia Planetei Roșii antice, echipa a analizat compoziția meteoriților marțieni și a folosit aceste informații pentru a rula peste 40 de simulări pe computer. Aceste modele au testat diferite temperaturi, condiții chimice și concentrații de gaze pentru a estima cât de multe gaze pe bază de carbon, azot și sulf ar fi putut produce vulcanii marțieni timpurii.
Rezultatele lor contestă modelele climatice anterioare care presupuneau niveluri ridicate de dioxid de sulf (SO₂). În schimb, simulările indică faptul că activitatea vulcanică de pe Marte acum 3-4 miliarde de ani a eliberat probabil cantități mari de specii de sulf „redus”, care sunt extrem de reactive.
Autoarea principală Lucia Bellino, doctorandă la Școala de Geoștiințe Jackson din cadrul UT, a explicat că astfel de condiții ar fi putut modela un mediu neobișnuit pe Marte timpuriu, unul care ar fi putut fi favorabil pentru anumite tipuri de viață, scrie SciTechDaily.
„Prezența sulfului redus ar fi putut induce un mediu cețos care a dus la formarea de gaze cu efect de seră”, a spus Bellino. „Speciile de sulf degazate și condițiile redox se găsesc și în sistemele hidrotermale de pe Pământ care susțin o viață microbiană diversă.”
Studiile anterioare despre Marte au cercetat modul în care eliberarea gazelor la suprafață, adesea prin erupții vulcanice, ar fi putut afecta atmosfera planetei. Spre deosebire de acestea, studiul a simulat modul în care sulful s-a schimbat pe măsură ce s-a deplasat prin procesele geologice, inclusiv modul în care s-a separat de alte minerale pe măsură ce a fost încorporat în straturile de magmă de sub crusta planetei.
Acest lucru este important deoarece oferă un sens mai realist al stării chimice a gazului înainte de a fi eliberat la suprafață, unde poate modela condițiile climatice timpurii ale planetei Marte.
Studiul a dezvăluit, de asemenea, că sulful s-ar fi putut schimba frecvent de formă. În timp ce meteoriții marțieni au concentrații mari de sulf redus, suprafața marțiană conține sulf care este legat chimic de oxigen.
„Acest lucru indică faptul că ciclul sulfului – tranziția sulfului la diferite forme – ar fi putut fi un proces dominant care a avut loc pe un Marte timpuriu”, a spus Bellino.
Anterior, în timp ce echipa era în toiul cercetării, NASA a făcut o descoperire care părea să le susțină concluziile. Roverul Curiosity a trecut peste o rocă și a spart-o, dezvăluind sulf elementar. Deși Marte este cunoscută ca fiind bogată în minerale sulfuroase, era prima dată când mineralul fusese găsit în formă pură, nelegat de oxigen.
Pe măsură ce echipa avansează, ei își vor folosi simulările pe computer pentru a investiga alte procese care ar fi fost esențiale pentru susținerea vieții pe Marte, inclusiv sursa de apă pe Marte timpuriu și dacă activitatea vulcanică ar fi putut furniza un mare rezervor de apă pe suprafața planetei. De asemenea, ei încearcă să înțeleagă dacă formele reduse de sulf ar fi putut servi ca sursă de hrană pentru microbi într-un climat timpuriu care semăna cu sistemele hidrotermale ale Pământului.
Dovezi ale apei subterane antice arată că viața ar fi existat pe Marte mai mult timp decât se credea
Dârele misterioase de pe Marte ar putea fi, în sfârșit, explicate
Oamenii de știință descoperă că Marte ascunde furtuni de praf mai puternice decât credeam
Roverul Perseverance a găsit cele mai bune dovezi de până acum pentru viața pe Marte