Grăsimea corporală ne-ar putea micșora creierul, arată un nou studiu

Excesul de grăsime corporală poate avea efecte de durată asupra creierului, fără a mai menționa celelalte organe.

Cercetătorii de la Universitatea de Medicină Xuzhou din China au analizat scanări RMN ale 25.997 de persoane dintr-o bază de date de sănătate din Marea Britanie, cu o vârstă medie de 55 de ani.

• Adolescenții de astăzi dorm mult mai puțin decât cei de la finalul anilor 2000
• Cercetătorii au dezvăluit cel mai vechi catalog stelar realizat vreodată

Folosind o metodă statistică numită analiza profilului latent (LPA), echipa a sortat participanții în șase grupuri bazate pe tiparele de distribuție a grăsimii corporale, apoi le-a comparat scanările cerebrale și rezultatele testelor cognitive.

În comparație cu persoanele cele mai slabe, toate celelalte cinci grupuri cu distribuții variate ale grăsimii au prezentat volume cerebrale mai mici și mai puțină materie cenușie, chiar și în cazul celor care aveau mai puțină grăsime corporală decât persoana medie, scrie ScienceAlert.

„Lucrarea noastră a valorificat capacitatea RMN-ului de a cuantifica grăsimea în diverse compartimente ale corpului, în special în jurul organelor interne, pentru a crea un sistem de clasificare bazat pe date, nu pe criterii subiective”, spune radiologul Kai Liu, de la Spitalul Afiliat al Universității de Medicină Xuzhou.

„Clasificarea bazată pe date a descoperit pe neașteptate două tipuri de distribuție a grăsimii anterior nedefinite, care merită o atenție sporită.”

Cercetătorii au numit aceste tipuri de distribuție „predominant pancreatică” (niveluri de grăsime mai mari decât normalul în jurul pancreasului) și zone dense de grăsime în jurul anumitor organe, în ciuda unui IMC/BMI mediu.

Riscuri pentru materia cenușie și îmbătrânirea creierului

Ambele profiluri au fost corelate cu cel mai mare risc de declin al materiei cenușii, leziuni ale materiei albe, îmbătrânire cerebrală accelerată și declin cognitiv. De asemenea, acestea au arătat un risc crescut de boli neurologice (o categorie largă care include afecțiuni precum anxietatea, epilepsia, scleroza multiplă și accidentul vascular cerebral), deși au existat unele diferențe între sexe.

Asocierea cu accelerarea îmbătrânirii creierului a fost observată cel mai clar la bărbați, în timp ce riscul mai ridicat de epilepsie (cauzată de perturbări ale activității electrice a creierului) a fost legat predominant de profilul „pancreatic” la femei.

Deși studiul a confirmat că un IMC mai ridicat merge adesea mână în mână cu un declin cerebral vizibil, cercetarea adaugă dovezi la numărul tot mai mare de studii care arată că IMC-ul este o măsură destul de brută a obezității, care ar beneficia de un context suplimentar.

„Efectele dăunătoare ale unui IMC ridicat asupra structurii creierului au fost bine documentate în studii anterioare”, scriu cercetătorii.

Efecte de durată

„Profilurile noastre de distribuție a grăsimii coroborează această relație și dezvăluie, în plus, că tiparele de distribuție pot servi drept factori de risc independenți pentru neurodegenerare.”

Este important de reținut că asocierile observate în acest studiu se bazează pe o singură „fotografie” a momentului; distribuția grăsimii și sănătatea creierului nu au fost măsurate de-a lungul timpului și nu putem presupune o relație directă de cauză-efect.

De asemenea, au existat limitări privind participanții studiați, care au fost majoritar de vârstă mijlocie și toți din Marea Britanie. Cercetările viitoare ar putea analiza grupuri de persoane mai mari și mai diverse.

Cu toate acestea, studiul adaugă un strat interesant de cunoștințe despre grăsime și sănătatea creierului. Potențial, cu cât oamenii de știință înțeleg mai bine această relație, cu atât tratamentele și intervențiile pot deveni mai eficiente.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul Radiology.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce se întâmplă în creier atunci când petreci prea mult timp online?

O posibilă piesă din puzzle-ul creierului uman ar putea fi în intestine

De ce creierul are nevoie de prieteni?

O eroare a creierului ar putea explica de ce unii oameni aud voci