Astronomii au descoperit un vânt înfricoșător care distruge galaxii întregi. Vânturile cosmice extrem de puternice, capabile să golească galaxiile de materia necesară formării stelelor, ar putea explica de ce Universul timpuriu conținea atât de multe galaxii „moarte”, deși acestea ar fi trebuit să se afle în plină perioadă de creștere, susțin astronomii.
Astronomii au descoperit un vânt înfricoșător care distruge galaxii întregi. Într-un nou studiu, cercetătorii au folosit Telescopul Spațial James Webb (JWST) pentru a observa o galaxie existentă la doar un miliard de ani după nașterea Universului.
Observațiile au dezvăluit un fenomen dramatic: un uriaș flux de gaz rece este expulzat din galaxie, privând-o treptat de materia primă necesară formării de noi stele. Potrivit autorilor, galaxia se află „în agonia morții”, iar responsabil pentru acest proces este un vânt galactic de o intensitate extraordinară.
Studiul a fost publicat în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society.
„Dacă această evacuare rapidă a gazului continuă, galaxia ar putea deveni complet inactivă în mai puțin de 50 de milioane de ani, oferind o explicație pentru existența misterioaselor galaxii masive moarte din Universul timpuriu”, a explicat Rebecca Davies, astronomă la Swinburne University of Technology din Melbourne (Australia) și autoarea principală a studiului.
O galaxie este considerată „moartă” atunci când nu mai formează stele noi. În mod normal, acest proces durează miliarde de ani. Totuși, după lansarea telescopului Webb în 2022, astronomii au descoperit numeroase galaxii inactive într-o perioadă foarte timpurie a istoriei cosmice, când acestea abia avuseseră timp să se formeze.
Anterior, unii cercetători au sugerat că energia întunecată ar fi fost mai puternică în trecut și ar fi influențat evoluția galaxiilor. Noul studiu propune însă o explicație mai simplă: vânturile galactice generate în timpul unor episoade intense de formare stelară.
Galaxia analizată, CRISTAL-02, este de fapt un sistem alcătuit din mai multe galaxii aflate în ultimele etape ale unei fuziuni. În Universul timpuriu, astfel de coliziuni erau mult mai frecvente decât în prezent. Atunci când galaxiile se unesc, gazele lor sunt împinse spre regiunile centrale, declanșând explozii de formare stelară, explică Futurism.
Observațiile realizate cu telescopul Webb și cu radiotelescopul Atacama Large Millimeter/submillimeter Array au arătat că CRISTAL-02 produce stele de două ori mai rapid decât alte galaxii similare. Paradoxal, tocmai această activitate intensă pare să alimenteze vântul care o distruge.
Stelele masive formate în aceste explozii de activitate au vieți scurte și se termină prin explozii de supernovă extrem de energetice. Acestea generează la rândul lor vânturi puternice care, combinate la scară galactică, pot expulza cantități uriașe de gaz în spațiul intergalactic.
„Aproape jumătate dintre galaxiile masive din Universul timpuriu interacționează cu galaxii vecine, ceea ce sugerează că nu este vorba despre un caz izolat, ci despre un fenomen cosmic răspândit. Dacă multe galaxii timpurii s-au ciocnit și au trecut prin perioade de creștere accelerată, atunci nu este surprinzător că observăm atât de multe galaxii moarte în Universul timpuriu”, a spus Davies.
Telescopul Roman al NASA ar putea descoperi 100.000 de lumi ascunse
Pasul decisiv pentru aviația supersonică: NASA X-59 se pregătește să depășească viteza sunetului
Giganții gazoși îi ajută pe astronomi să elucideze un mister spațial vechi de decenii
Cele mai puternice particule din Univers ar putea fi și mai bizare decât se credea